"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Fardate ca de club, fără măști sanitare și cu același mesaj agresiv, repetat obsesiv, la adresa lui Clotilde Armand, primarul de la Sectorul 1, și Cătălin Drulă, ministrul Transporturilor, Oana Lovin și Codruța Cerva, cele două protestatare PSD care fac balamuc și urlă obscenități în locuri publice la adresa politicienilor pe care îi contestă, au mutat, de Sfintele Sărbători Pascale, „videochatul” la Mănăstirea Prislop, până la marginea mormântului lui Arsenie Boca, unde însă au fost oprite de mâna fermă a unei călugărițe care le-a forțat să întrerupă LIVE-ul de pe Facebook. Fără pic de jenă sau respect față de locul în care se aflau și față de oamenii veniți să se roage în liniște, Lovin și Cerva au reluat transmisiunea LIVE pe Facebook câteva momente mai târziu, umflându-se în pene că ele nu respectă regulile, indiferent de cine sau unde sunt impuse.
„Am filmat și noi cât am putut la mormânt. Regula e să nu filmăm...dar noi nu prea ținem cont de reguli...și sunt atâția români în afara țării și le este greu mai ales în perioada asta, pentru ei este o bucurie să vadă și să se simtă puțin integrați aici, mai aproape de Dumnezeu. Nu mi se pare corect...Am fost la mormânt și acum mergem în chilia unde a trăit până în ultima zi Arsenie Boca*. Ne-am rugat...(…) Eu vă spun sincer că o să mă rog pentru ca dna Clotilde să-și găsească liniștea unde dorește dumneaei, dar nu la Primărie. Primăria nu este pentru dumneaei, o perturbă mai rău și o agită mai tare. Deci îi doresc dnei Clotilde timpul necesar să se regăsească, să petreacă timpul cu familia. Deci nu-I doresc răul, dar uneori binele se mai face cu forța, în justiție. Și, bineînțeles, domnul Drulă. Dacă continuă în felul ăsta, oricum ajunge la pușcherie așa că mai bine pleacă și ne lasă...pentru liniștea lor”, a spus Lovin într-un LIVE.
PS * Nu este vorba despre „chilia” lui Arsenie Boca, cum greșit afirmă ignoranta Lovin în filmarea sa, ci despre peștera în care s-a nevoit cuviosul sihastru Ioan de la Prislop a cărui prăznuire se face de către Biserica Ortodoxă pe 13 septembrie.
Potrivit orthodoxwiki.ro, cuviosul Ioan s-a născut în satul Silvașu de Sus din ținutul Hațegului, în a doua jumătate a sec. al XV-lea sau în prima jumătate a sec. al XVI-lea (nu există surse precise). Acesta a intrat încă din tinerețe la mănăstirea din apropiere, cunoscută atunci sub numele de Mănăstirea Silvașu (astăzi Mănăstirea Prislop), unde s-a nevoit vreme de mai mulți ani, stăruind în rugăciune și ascultare și unde a fost tuns în monahism.
Mai târziu, tânjind după o viață de liniște și nevoințe mai aspre, și-a căutat un loc mai retras. S-a așezat atunci într-o peșteră pe care și-a săpat-o singur, cu dalta, într-o stâncă ce se găsea la circa 500 de metri de mănăstire, pe malul râului Silvuț. Locul este cunoscut până în ziua de astăzi sub numele de „Chilia” sau „Casa Sfântului”, ea devenind și loc de pelerinaj pentru creștinii care au evlavie la sfântul cuvios Ioan. În această peșteră sfântul și-a petrecut restul zilelor în aspre nevoințe și tot aici și-a aflat și sfârșitul. Potrivit tradiției locale, pe când cuviosul își săpa cu dalta o fereastră la chilia din stâncă, a fost împușcat din nebăgare de seamă de doi vânători, care neștiind că trăia cineva acolo, îl luaseră drept o fiară a pădurii.
Rudele sfântului i-au luat atunci trupul și l-au așezat în biserica din satul său natal. Faima sfințeniei cuviosului Ioan se răspândise încă din timpul vieții sale, mulți creștini evlavioși căutând sfaturile sale duhovnicești; iar ajungând vestea morții sale și în Ţara Românească, mai mulți monahi de la o mănăstire de aici (posibil Tismana, Curtea de Argeș sau Cozia, acestea având mai strânse legături cu mănăstirile transilvane) au cerut de la rudele acestuia trupul sfântului, înmormântându-l cu cinste în mănăstirea lor, cum se arată într-o cronică locală în versuri, Plângerea Sfintei Mănăstiri a Silvașului, din eparhia Hațegului din Prislop”, scrisă de un oarecare monah Efrem. O părticică din din moaștele Cuviosului Ioan se găsesc însă și acum la Mănăstirea Prislop.
Arsenie Boca și-a petrecut ultimii ani din viață într-un lăcaș de cult din orașul Sinaia, cunoscut drept „metocul mănăstirii Prislop”. Aici a și murit la 28 noiembrie 1989, fiind înmormântat pe 4 decembrie, potrivit propriei voințe, la Mănăstirea Prislop al cărui stareț fusese până în 1959 când autoritățile comuniste au risipit obștea și i-au stabilit domiciliul forțat la București.
