Sfatul unui antreprenor de dreapta: ce trebuie să facă ministrul Sănătății, în loc să verse frustrări la TV

Înainte de a citi acest articol, vă rog ca, pentru o clipă, să încercați un mic exercițiu de imaginație. O sală de așteptare a unui spital de provincie. Oameni suferind. Oameni speriați. Aglomerație. Haos. Asistente oțărâte și ostile. Medici obosiți și cinici. E scena din sute de spitale de stat, unde oamenii pătrund având în minte fraza pe care Dante Alighieri a plasat-o la intrarea în Infern: “Lăsați orice speranță, voi cei care intrați”! 

Aceasta e realitatea României de azi, nu cea de pe Facebook, unde vestalele marxiste din USRPLUS își adulează idolii și smulg inimile din piept – figurativ vorbind, desigur - celor care nu sunt pe linia Partidului. Oamenii mor cu zile în spitale, își cumpără singuri medicamente după ce se internează și nu știu ce șpagă să dea medicului ca să fie fericit și să nu-i opereze în bătaie de joc. Certurile din coaliția PNL, USRPLUS și UDMR sunt o sfidare la adresa acestor pacienți aflați în suferință. 

Deși știu foarte bine cum merge jocul politic de la București – contează oamenii partidului, nu proiectele și ideile – am să le spun celor ce își spun că sunt “de dreapta“ ce ar trebui să facă un ministru al Sănătății, din perspectiva mea, de antreprenor care și-a construit de la zero o afacere, aici, în Texas. 

Pornesc de la o premisa în care sunt de acord cu fostul ministru Vlad Voiculescu: mafia trebuie eliminată din sistemul de stat de sănătate. Problema este că domnul Voiculescu enunța acest principiu la televizor, dar nu făcea nimic concret. Nici măcar banale plângeri la DNA nu a depus, deși avea în subordine un corp de control care, dacă era pus la muncă, putea strânge date suficiente. 

Oricum, pe termen lung, soluția nu este (doar) DNA-ul. Corupția își are rădăcinile în proprietatea de stat și în minciuna socialistă că “sănătatea este gratuită“. Nu este defel gratuită. Un grup relativ restrâns de români, aproximativ opt milioane, plătesc pentru sănătatea a circa 18,2 milioane de asigurați. Banii sunt strânși de monopolul CNAS, care apoi decontează serviciile medicale oferite asiguraților. Aici este primul pas care trebuie făcut de către un ministru al Sănătății: spargerea monopolului corupt și ineficient al CNAS. În 2012, a încercat guvernul Boc, dar a pierdut în fața opoziției Antenei 3 și a lui Raed Arafat, care au scos lumea în stradă. Doar prin spargerea monopolului CNAS, asigurații vor ști că banii lor sunt gestionați eficient și transparent. 

Al doilea pas este desființarea rețelei socialiste a spitalelor de stat, moștenire ceaușistă și mașină de bani pentru clientela partidelor. Va fi greu, dar nu imposibil. Fie se pot începe privatizări pilot, fie se oferă pacienților posibilitatea să meargă la clinici private, CNAS decontând toate serviciile de bază, indiferent de forma de proprietate a spitalului. 

Ce nu trebuie să facă noul ministru al Sănătății? Să investească în spitale noi: vor fi bani aruncați pe fereastră, pe proiecte scumpe și ineficiente. Doar un exemplu aș oferi: la Lețcani, în Iași, baronii PSD au înălțat, la începutul pandemiei, un spital modular, care a costat 13-14 milioane de euro. Plouă în el, e frig, iar instalația electrică riscă să ia foc în orice clipă. Spitalul este închis, de luni întregi. 

În sfârșit, i-aș spune noului ministru al Sănătății să se uite pe situația de aici, din SUA sau din Germania, unde bisericile sunt implicate – pe baze nonprofit! Statul român poate să dea un imbold – facilități fiscale, nu bani, nu subvenții... - pentru ca bisericile și alte organizații non-guvernamentale să construiască și să administreze spitale: sunt sigur că o vor face mai eficient și cu mai mult suflet decât apparatchikii bugetari. 

În orice caz, vremea scandalurilor a trecut, trebuie depășită – eu sper că asta înțelege orice om înțelept - și a venit vremea acțiunii. 

Căci, spune Ecleziastul: “Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti“.