"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În 1950 – după ce, în toamna lui ꞌ49, a reușit să anihileze brutal rămășițele grupării conduse de colonelul Gheorghe Arsenescu, doar acesta din urmă reușind să scape de arestare –, Securitatea întețește, în mod programatic, vânarea partizanilor anticomuniști din gruparea fraților Arnăuțoiu.
Arestarea, torturarea abominabilă, umilirea și/sau întemnițarea rudelor directe ale luptătorilor din munți (laolaltă cu toate legăturile, ajutoarele identificate sau imaginare) va fi fost, evident, o metodă predilectă a securiștilor, deși părinții și copiii partizanilor nu aveau nici cea mai mică vină. Unii dintre ei au fost lăsați în ”libertate” scurte perioade de timp, în scopul de a reprezenta o atracție pentru partizani, securiștii fiind convinși că așa îi vor putea aresta mai repede, însă presiunile și torturile erau administrate cu zel și abnegație. Unele ar părea de-a dreptul neverosimile dacă nu ar fi stipulate chiar în documente oficiale ale Securității.
Astfel, în noaptea de 2 mai 1950, Securitatea o arestează pe Matilda Jubleanu din Nucșoara, fiica de doar 17 ani a lui Jubleanu I. Titu și Jubleanu Maria, ambii fugiți în munți, cu arma în mână, alături de Toma și Petre Arnăuțoiu. Ca o paranteză, părinții fraților partizani – Iancu și Laurenția Arnăuțoiu – fuseseră deja arestați și condamnați, încă din ꞌ49, după episodul în care luptătorii au fost surprinși în casa familiei Arnăuțoiu, de unde au scăpat împușcând mortal doi securiști. Părinții vor fi eliberați mai târziu, tot pentru a reprezenta o capcană pentru partizani, iar după decimarea grupării vor fi condamnați din nou și aruncați în pușcării, unde se vor stinge în cele mai inumane condiții.
Într-o declarație consemnată de un securist agramat, minora Matilda Jubleanu relatează că a fost bătută bestial, cu bâta, la postul de miliție din Nucșoara și la cel din Brătieni, unde avea să fie torturată cu sălbăticie, fiind spânzurată de mâini și lovită fără pic de milă. De asemenea, minora a fost amenințată că i se va da foc, fiind aprinsă o hârtie care i-a fost băgată sub fustă. Torturile și bătăile aveau scopul de a o face pe sărmana copilă să dezvăluie locurile în care se ascundeau părinții ei și alți luptători ai grupării Arnăuțoiu, deși era mai mult decât evident că partizanii n-ar fi lăsat astfel de informații la îndemâna unei minore, apucăturile Securității genocidare fiind cunoscute prea bine.
Vă prezentăm declarația consemnată de securistul analfabet (documentul este reprodus din esențiala lucrare a doamnei Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu, ”Luptătorii din munți. Toma Arnăuțoiu. Grupul de la Nucșoara. Documente ale anchetei, procesului, detenției”, Editura Vremea, 2021):
”Subsemnata Matilda. T.Julubeanu născută în anul 1933 luna August ziua 14, declar următoarele:
În ziua de 2 Mai 1950 pe la orele 11 Noaptea am fost ridicată de către organele Miliției și dusă la postul de Miliție Nucșoara.
La Postul de Miliție am fost întrebată dacă știu de părinți mei unde sunt fugiți. Eu leam spus că nu știu, iar ei atuncea mau bătut cu bâta.
A doua zi am fost luată cu mașina dela postul de miliție Nucșoara și dusă la postul de Miliție Brătieni.
La postul de Miliție Brăteni am fost bătută mai rău și spânzurată cu mâinile în sus.
Totodată declar căci la postul de miliție Nucșoara mia spus că dacă nu spun îmi dă foc, și tot odată mia ridicat fota în sus și-a aprins o hârtie si o vrut să-mi dea foc în față.
Aceasta este declarația pe care o dau și o semnez propriu”.
Jertfa familiei Jubleanu
Familia Jubleanu avea să fie decimată la propriu de Securitate. Părinții Mărioara Jubleanu și Titu Jubleanu urmau să fie surprinși de securiști în munte, tatăl arestat iar mama împușcată – agenții vor sări cu cizmele pe trupul neînsuflețit până când plămânii vor ieși prin spărturile cauzate de Z.B. Tânărul frate Constantin T. Jubleanu (”Tică”) va fi partizan cu arma în mână până la finalul însângerat al grupării. În mai 1958, după arestarea fraților Arnăuțoiu și descoperirea ascunzătorii din ”Râpele cu brazi”, Tică o va ajuta pe Maria Plop (care o avea pe micuța Ioana Arnăuțoiu în brațe) să coboare pe scara de sfoară din bordeiul săpat într-un versant abrupt, apoi continuă lupta pe cont propriu, până la ultimul glonț și până la moarte. Până la moarte avea să pășească și tatăl Titu Jubleanu, executat în Valea Piersicilor alături de întregul lot Arnăuțoiu.
