O întâmplare neprevăzută spulberă pretențiile dominatoare ale socialiștilor de la Chișinău

Impasul politic din Republica Moldova este pe cale să ia sfârșit, după o lovitură de teatru care a avut-o în prim-plan pe favorita socialiștilor la funcția de prim-ministru, Mariana Durleșteanu. Aceasta și-a retras candidatura, printr-un anunț făcut pe o rețea de socializare, chiar în timp ce liderul PSRM, Igor Dodon, în necunoștință de cauză, o prezenta Maiei Sandu, la consultările dintre președinte și partidele parlamentare.

Mariana Durleșteanu fusese propusă la funcția de prim-ministru de o majoritate de 54 de deputați, ceea ce făcea obligatorie nominalizarea ei de către președinte, potrivit unei dispoziții a Curții Constituționale. Retragerea ei din cursă i-a dat mână liberă Maiei Sandu să-l desemneze pe unul din locotenenții săi, Igor Grosu, care conduce partidul pro-prezidențial PAS, creditat de sondaje să câștige următoarele alegeri parlamentare.

Anunțul surprinzător al Marianei Durleșteanu îi pune într-o situație dificilă pe socialiști, care sperau să-și valorifice ponderea și influența din Parlament pentru ca, prin alianțe conjuncturale cu diverse grupuri de deputați, să formeze un Guvern și să prevină astfel alegerile anticipate, care nu le convin în momentul de față. Este posibil însă ca retragerea Marianei Durleșteanu să fi fost o consecință a incapacității lui Igor Dodon de a se înțelege până la urmă cu unul din artizanii fraudei bancare din 2014, Ilan Șor, care urma să-i asigure voturile necesare instalării unui Guvern. Majoritatea deputaților lui Șor sunt și ei implicați în „furtul miliardului”, fiind vulnerabili din această cauză. În ultimele zile a circulat zvonul că procurorul general, Alexandr Stoianoglo, ar fi urmat să ceară ridicarea imunității a doi deputați din grupul Șor, ceea ce s-a interpretat ca o trădare a lui Dodon față de afaceristul fugar, Stoianoglo fiind considerat un apropiat al lui Dodon.

La fel de posibil este și ca Mariana Durleșteanu să fi ieșit din această combinație pentru că ar fi fost „convinsă” de persoane influente să nu-și compromită cariera de consultant internațional pe care a adoptat-o după ce a părăsit Ministerul Finanțelor, la conducerea căruia s-a aflat în timpul guvernării comuniste.

Ea ar fi avut, oricum, șanse minime să fie desemnată în funcția de prim-ministru. Maia Sandu a spus în repetate rânduri că ar prefera să fie suspendată din funcție decât să nominalizeze o candidatură venită din partea majorității toxice din actualul Parlament, din care fac parte personaje dubioase, amestecate în afaceri frauduloase și manevrate de la distanță de lideri compromiși precum Ilan Șor, Vladimir Plahotniuc și Igor Dodon.

Motivul principal pentru care Maia Sandu nu a aceptat până acum o altă candidatură decât una din rândurile fostului ei partid este că ea nu-și dorește instalarea unui Guvern plenipotențiar, ci doar consumarea celor două tentative de votare în Parlament a unui premier care-i permit declanșarea alegerilor anticipate.

O asemenea misiune de sacrificiu îi revine acum lui Igor Grosu, ca și colegei sale de partid Natalia Gavriliță, în urmă cu câteva săptămâni. Rămâne de văzut dacă deputații din celelalte partide decât PAS vor fi dispuși să voteze pentru cabinetul propus de acesta doar pentru a-și păstra fotoliile. Socialiștii s-au grăbit să se pronunțe împotrivă, ei sperând să poată întoarce din nou situația în favoarea lor, cu ajutorul Curții Constituționale, unde cel mai curând vor contesta decretul prezidențial de desemnare a lui Igor Grosu.

Senzația generală este, însă, că episodul Durleșteanu a fost ultima zvâcnire de mare partid a formațiunii politice conduse de Igor Dodon, fiind o chestiune de timp până ce aceasta va coborî la nivelul pragului electoral. Din spate vin, flămânzi de putere și bani, alți aventurieri dornici să muște hălci zdravene din electoratul pro-rus.