Nu sunt cuvinte noi

ci doar actualizate. Pe scurt: aflăm, dacă nu știam oricum, că dacă ai identitate religioasă, mai ales ortodoxă, ești ”medieval”, așa cum, dacă ai rezerve față de vaccin (neștiind pur și simplu care este mai bun, adică fără efecte anapoda) ești ”terorist”. 

Mă îngrijorează radicalizarea enunțurilor vocale sub cerul închis al unei societăți care, de un an, este ținută ostatecă de o clasă politică incapabilă să gestioneze criza sanitară. 

Da, problema este serioasă, cu implicații în toate domeniile: economie, educație, cultură, justiție, alimentație, colocvialitate, familie, vii și morți (de care nu mai ai cum să te desparți). 

Devenim, treptat, dar rapid, existențe cu prelungiri pe tastatură, postăm, ne certăm, milităm, ne indignăm și celebrăm comuniunea fragilă a prizei. Fără curent și, cu atât mai mult, fără internet – ce (ne-)am face? Șubrezenia naturii umane este atât de evidentă. La începutul Postului Mare, în doar câteva ore, să ne punem chestiunea salvării a ceea ce se mai poate salva. Nu, nu să plecăm din rețele, nici să sistăm abonamentele, nici să vedem, fără implicare, cum valul bădărăniei ne ajunge până la grumaz. 

Fragile și cenzurabile cum sunt, mediile de comunicare, cu toată zăpăceala pe care o întrețin, parcă tocmai pentru a ne descuraja, rămân ferestrele unei case în care, de un an încoace, suntem zidiți. Să le folosim cu mai mare atenție, cu discernământ/vigilență și, de ce nu?, cu recunoștință. 

Un sfat practic: să reacționăm la mesaje, postări și toate cele cu o zi întârziere. Să ne luăm timp, nu să fim furați de clipă. 

Comunicare bună!