Într-un moment în care mizerabila ofensivă la adresa memoriei foștilor deținuți politici și a memoriei rezistenței anticomuniste românești în genere alunecă spre un paroxism scabros și insultativ prin excelență – tot soiul de neica nimeni (foști securiști, demnitari comuniști, foști profesori de marxism-leninism, turnători și odraslele lor biologice&ideologice) îi porcăiesc și îi acuză la grămadă pe martirii anticomuniști și pe urmașii acestora că ar fi fost ”legionari” și ”fasciști”, sau ”criminali de război”, fără să aducă alte probe în acest sens decât minciunile Securității genocidare –, premierul României, Florin Cîțu, lansează un mesaj de o însemnătate aparte cu prilejul Zilei deținuților politici anticomuniști din perioada 1944-1989.
Mai exact, premierul Cîțu precizează faptul că astăzi îi omagiem și îi comemorăm pe TOȚI deținuții politici anticomuniști, ceea ce reprezintă un semnal evident într-un moment în care martirii și eroii anticomuniști sunt insultați și acuzați în haită pentru ceea ce au fost și sunt, exemple ale rezistenței anticomuniste, și NU pentru faptele lor, ceea ce înseamnă că sub ochii noștri au loc acte de poliție politică, fapt de o gravitate uriașă.
(Sursa foto: Ion-Andrei Gherasim, președintele executiv al Fundației Corneliu Coposu/Facebook: Monumentul îl reprezintă pe deținutul politic, cel care este la pământ, nu renunță, se ridică și continuă lupta! Această lucrare impresionantă poate fi văzută în pădurea de la Cărbunari, jud. Maramureș).
Podul.ro vă prezintă omagiul legitim și mai necesar ca niciodată pe care premierul liberal Florin Cîțu l-a adus tuturor deținuților anticomuniști din perioada 1944-1989:
”Îi omagiem astăzi pe toți deținuții politici anticomuniști, care au făcut posibil ca noi, românii, să trăim astăzi într-o țară democratică, eliberată de teroarea deceniilor în care dictatura comunistă strivea destinul României, al unui întreg popor.
Sunt oameni pentru care dorința de a apăra libertatea și demnitatea societății în care trăiau a însemnat mai mult decât propria suferință. O mare parte din viața lor au fost vânați, ei și familiile lor, de temuta mașinărie represivă a regimului totalitar, iar mulți au murit sau au fost uciși în temnițele comuniste, departe de familii, uitați sau stigmatizați de societatea acelor vremuri.
Cei care am trăit acele timpuri întunecate din anii de comunism le suntem datori pentru prețul prea greu pe care l-au plătit în numele libertății și al drepturilor fundamentale de care românii erau privați atunci.
Suferința și jertfa celor care au avut curajul să se opună autorităților totalitare nu pot și nu trebuie uitate!” .