Rasa superioară a României: tinerii pensionari speciali și pensiile lor amețitoare. „Purtăm pe umeri această minoritate tot mai întinsă și mai imorală, care nu are nicio remușcare să pretindă semenilor să o întrețină”/ „Frăția Organelor, rasa asta superioară din România. Adică polițiștii, procurorii, jandarmii”

Profesor de filosofie contemporană la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, fost ambasador al României în Senegal și în alte șapte state din Africa de Vest, Ciprian Mihali a exprimat o opinie tranșantă despre pensionarea la 45 de ani pe care o califică drept un „act profund imoral” al unei minorități care pretinde restului societății să o întrețină.  

Și gazetarul Cristian Tudor Opescu s-a arătat recent revoltat (din nou) de ceea ce a numit o „frăție a organelor” cu rădăcini adânci în sistemul dictatorial de dinainte de 1989 care se consideră, nici mai mult, nici mai puțin, rasa superioară a României, pretinzând un tratament special din partea societății. 

Inechitatea în cazul pensiilor și a pensionărilor la vârste fragede este cu atât mai revoltătoare cu cât mulți dintre beneficiari provin din sectoare măcinate de corupție și incompetență cum ar fi Poliția și Jandarmeria și care, în loc să-i servească pe cei care le plătesc huzurul, îi abuzează sau manifestă indiferență și indolență față de problemele acestora.  

Pensii plătite de Casa de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne (date aferente lunii iulie 2020):

- polițiști și jandarmi 88.413 de persoane, indemnizație medie de 4.132 de lei

- personal al Administrației Naționale a Penitenciarelor (instituție subordonată Ministerului Justiției): 10.190 de persoane, indemnizație medie de 4.560 de lei

Cele mai mari 10 pensii din țară sunt însă cele ale unor foști magistrați, a căror indemnizație se situează între 41.821 de lei și 78.634 de lei, scrie Radio Europa Liberă într-un articol mai amplu despre cuantumul pensiilor speciale.

 „A ieși la pensie la 45 de ani mi se pare în primul rând un act profund imoral. Nu vorbesc aici despre lipsa oricărei moralități a celor care au putut, direct interesați și egoiști, să imagineze o lege care să îngăduie colegilor lor să se pensioneze după 20 de ani de muncă. Vorbesc doar de aceia care cred că, după ce statul le-a finanțat educația, doisprezece ani de liceu, încă patru sau cinci de facultate, iar ei au lucrat în folosul societății două decenii, aceeași societate ar avea obligația să-i întrețină pentru încă treizeci sau patruzeci, de ce nu încă cincizeci de ani. 

Trebuie să ne imaginăm atunci că serviciile făcute celorlalți au fost atât de valoroase, de vitale, în scurta carieră publică, încât noi toți trebuie să o răsplătim cu munca și cu banii noștri timp de aproape șaizeci de ani. Noi toți purtăm pe umeri această minoritate tot mai întinsă și mai imorală, care nu are nicio remușcare să pretindă semenilor să o întrețină. 

Solidaritatea socială e un act de reciprocitate și de echilibru. Nu poți pretinde celorlalți să fie solidari cu tine timp de șase decenii dacă tu ai fost solidar, prin munca ta, doar două decenii cu ceilalți. 

De aceea, indiferent cât de mult ar funcționa justificarea formală că legea permite și încurajează pensionarea precoce, găsesc că orice pensionare la o vârstă la care pentru mulți viața adevărată abia atunci începe, este o decizie individuală profund imorală. 

Las deoparte aici pentru o clipă argumentul contributivității și mă refer doar la modul în care ne raportăm la restul vieții atunci când avem 42 sau 45 de ani, adică atunci când suntem de fapt la jumătatea vieții, când unii aduc pe lume un copil, când se gândesc să-și construiască o casă ori chiar să-și întemeieze o familie. Abia intrați efectiv în tumultul vieții, în deplinătatea puterilor noastre fizice și psihice, decidem brusc că nu mai avem chef să lucrăm pentru ceilalți și le cerem să ne finanțeze cealaltă jumătate a vieții”, scrie Ciprian Mihali pe Facebook.  

„Aceste pensionări la 40 și ceva de ani de care nu beneficiază decât cine? Frăția Organelor, rasa asta superioară din România. Adică polițiștii, procurorii, jandarmii, bănuiesc că și ăia din serviciile speciale. Ăștia beneficiază de așa ceva. N-am auzit să beneficieze de pensie la 45 de ani un medic neurochirurg care face și el, acolo, o meserie, cât de cât. Operează în mintea omului cu bisturiul. N-am auzit ca la medici să se dea la această vârstă pensionarea. (…) 

Aceste pensionări la 40 și ceva de ani, ca și pensiile speciale, de serviciu și așa mai departe, își au originea în sistemul dictatorial de dinainte de 1989, pentru că sunt recompensa sistemului pentru supravegherea și hăituirea cetățenilor de către aceste organe. Ăsta era rolul lor în dictatură. 

Acum, hai să zicem că nu mai este hăituirea. Cu toate că mai este, iată ce s-a întâmplat cu cei 9 polițiști care l-au agresat groaznic pe acel cetățean. Acum este indiferența în locul acelei funcții represive pe care o aveau toți ăștia, și pentru care erau recompensați cu aceste pensii speciale, cu pensii la 40 și ceva de ani, și cu alte avantaje... 

Vreți să discutăm de prețurile de prin bufetele diverselor instituții, de la SRI, de la MAI? Că numai despre Parlament s-a vorbit, cât costă o ciorbă și așa mai departe... Ia să vedem prin bufetele astea speciale ale organizațiilor de forță. Acolo să vedem ce prețuri sunt. 

Au beneficiat de acest sistem separat, de recompense, pentru a ține cetățenii sub bocanc. Sau sub cizmă. Pentru că despre asta este vorba. 

Iar acum, în cel mai bun caz, pentru că nu mai e nimeni să le ceară lucrul acesta, în țara asta totuși democratică, cât de cât, în care ne aflăm, atunci sunt indiferenți față de soarta cetățenilor, sunt nepăsători și chiar plini de dispreț. Asta e tot!”, a opinat și Cristian Tudor Popescu pentru Digi24.ro.