"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Nu este vorba doar de o nedreptate făcută celor agresați din Piața Victoriei, ci de relația Stat-cetățean care se prăbușește.
În democrație, cetățeanul are mecanisme care să îi garanteze că Statul nu își depășește atribuțiile stabilite prin contractul social. Un instrument fundamental, definit într-o manieră clasică de Monstesquieu, este separația puterilor în Stat, care are ca scop echilibrarea puterii acestuia în raport cu cetățeanul. Dacă una dintre puteri se comporta abuziv, poate fi corectată de către una din celelalte două. Este și o modalitate de a asigura egalitatea în fața legii între toți cetățenii, fie ei președinți, parlamentari, miniștri, militari, dar și magistrați.
Legitimitatea Statului vine exclusiv din delegarea unor drepturi naturale de către cetățeni. Statul este o creație a cetățenilor, prin contractul social, care are ca scop protejarea exercitării drepturilor sale, fără a se teme de violența celorlați indivizi, așa cum se întâmplă în starea de natură.
Dar cine ne apară de Stat însuși? Aici este marea lovitură dată democrației de acest dosar. Complicitatea puterii judecătorești cu cea executivă împotriva cetățeanului pe care ar trebui să îl slujească este definiția tiraniei.
În acest moment contractul social este suspendat, iar cetățenii pot retrage delegarea oferită Statului. Inclusiv exersarea dreptului de a îți face dreptate singur este legitimă. Revine puterii legislative rolul ultim de apărător al democrației. Este o obligație civică să îl exercite.
Clasarea dosarului este un abuz mai mare decât violențele din 10 august. Acelea puteau fi pedepsite de Justiție și încrederea în Stat restaurată.
Centrele de ”reflecție din justiție” despre care vorbea Tudorel Toader au reușit o premieră mondială: ca un procuror civil să gestioneze un dosar militar, folosind o aberație juridică. Militari care și-au folosit dotarea împotriva civililor pașnici. Separația parchetelor între militar și civil nu este negociabilă. Până la procurorul Stoica, pensionat de lux.
Lupta pentru independența justiției față de puterea executivă, în special, dar și față de cea legislativă, s-a întors împotriva celor care au dus-o. Ați văzut magistrați să protestze împotriva abuzurilor din acest dosar, administrat în bătaie de joc? O castă cu salarii și pensii speciale, fără nici un fel de răspundere. Așa arată visul bugetarului magistrat. Misiunea de a proteja statul de abuzurile celorlate două puteri este singura sa legitimitate.
Ca precedent, această clasare este înfiorătoare. Orice este permis de acum. În numele ”respectării hotărârilor Justiției”, poarta către violența statului contra cetățenilor este larg deschisă. Aceasta nu mai este democrație. Fără echitate, justiția este doar un spectacol de lumini.
Procurorul Stoica, șefa care i-a semnat hotărârea și restul complicilor trebuie să răspundă și ei. Nici acum nu știm toți păpușarii din 10 august. Vedem doar că sistemul care îi protejează este, pentru moment, mai puternic decât schimbarea politică. Își permite să ridiculizeze chiar ministrul de Justiție.
Miza acestei clasări este uriașă. Avem miniștri, parlamentari și europarlamentari care au fost bătuți și gazați atunci. Unii vor continua lupta juridică. Cinste lor. Unii au beneficiat politic de 10 august iar apoi s-au uitat în altă parte.
Dreptate, ochii plânși vor să te vadă. Sunt convins că se va ajunge la asta.
Vinovații trebuie să plătească.
10 august 2018 este o dată care nu poate fi uitată. Pentru ceea ce s-a întamplat atunci vinovații trebuie să plătească. Rolul justiției nu este de a proteja abuzurile. Statul român nu trebuie să mai folosească niciodată forța împotriva propriilor cetățeni.
