"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Odată cu creșterea dezastrului din economia nord-coreeană și înmulțirii lipsurilor alimentelor și bunurilor de prima necesitate din țara comunistă, cei de la conducerea regimului au intensificat represiunea pentru a avea un control mai strâns asupra întregii societăți nord-coreene și a preveni orice mișcare de revoltă.
Un instrument recent, conceput special pentru acest scop, este Legea gândirii anti-revoluționare adoptată la sfârșitul anului trecut. Legea impune controale mai stricte la intrarea și distribuția materialelor culturale din alte țări, în special din Coreea de Sud și stabilește pedepse penale specifice pentru consumul sau distribuirea materialelor culturale din Coreea de Sud, pentru utilizarea televizoarelor, radiourilor, computerelor sau a altor dispozitive electronice neînregistrate, pentru consumul sau deținerea de filme interzise, a materiale înregistrate sau cărți, dar și pentru producția sau distribuția de pornografie.
Autoritățile nord-coreene au interzis chiar și utilizarea accentelor și stilurilor de cântat sud-coreene. Articolul 32 al legii împotriva gândirii anti-revoluționare solicită muncă disciplinară sau până la doi ani de muncă corecțională pentru „vorbirea sau scrierea în stilul South Chosun, cântatul cântecelor în stil sud-coreean sau tipărirea de materiale folosind fonturi South Chosun”.
Potrivit unei surse din provincia Pyongan de Nord, autoritățile au reușit să prindă și să pedepsească exemplar, în luna februarie, un nord-coreean care s-a făcut vinovat de încălcarea prevederilor acestei legi – un adolescent care a fost surprins uitându-se la materiale pornografice acasă la el, în Sinuiju. Adolescentul a fost prins în timpul unei inspecții surpriză de către un grup de lucru creat special pentru a monitoriza comportamentul „deviant”, în timp ce urmărea un film pornographic, noaptea târziu, când părinții nu erau acasă.
La articolul 29 al „Legii gândirii anti-revoluționare” sunt prevăzute pedepse de cinci până la 15 ani de muncă corecțională pentru vizionare sau deținere de videoclipuri pornografice sau cărți, fotografii sau desene necorespunzătoare, iar cei care produc, importă sau distribuie astfel de materiale pot primi pedepse la muncă corecțională pe viață, sau chiar pedeapsa cu moartea, în funcție de cantitatea de material pe care o dețin.
Deoarece legea în cauză nu prescrie pedeapse cu închisoarea și pentru adolescenți, pedeapsa în cazul ăsta a fost „doar” deportatea adolescentului și a familiei sale într-o zonă rurală, plus o amendă imensă. Articolele 34-38 din ”Legea gândirii anti-revoluționare” prevăd amenzi de la 100.000 până la 200.000 KPW și impun deportarea întregii familii în mediul rural, ca pedeapsă pentru părinți, dacă se constată că infracțiunea de gândire anti-revoluționară (sau reacționară) a fost cauzată de educația „iresponsabilă” oferită copiilor.
Deportarea în provinciile îndepărtate de capitală, în zona rurală, este considerată o sentință foarte severă în Coreea de Nord, deoarece cei condamnați își pierd baza economică și ajung să trăiască în condiții foarte grele, la care se adaugă și faptul că devin stigmatizați politic.
Directorul școlii unde era înscris adolescentul condamnat a fost de asemenea pedepsit, primind „pedeapsa revoluționară” a muncii neremunerate, deoarece articolele 34-38 din lege prevăd „pedepse pentru muncă neremunerată, retrogradare, concediere sau demisie forțată dacă apare o infracțiune de gândire reacționară din cauza eșecului de a controla și educa elevii cu privire la respectarea legii”.
Serviciul Național de Informații din Coreea de Sud a arătat, pe 16 februarie, într-un raport adresat Comitetului de Informații al Adunării Naționale a Coreei de Sud, că autoritățile din Coreea de Nord au întărit pedepsele din „legea gândirii anti-revoluționare” prin prescrierea pedepsei cu moartea pentru importul și distribuția materialelor video sud-coreene.
