Maia Sandu a anunțat că nu va demara consultări în vederea desemnării unui nou premier, deși Curtea Constituțională a declarat neconstituțional decretul prin care șeful statului a desemnat-o pe Natalia Gavriliță și a statuat încă o dată faptul că Președintele nu are ”o marjă discreționară” la desemnarea candidatului, ba din contră. CCM a afirmat că: “În cazul în care este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Președintele Republicii este obligat să desemneze candidatul înaintat de această majoritate pentru funcția de Prim-ministru.”
Sandu a spus că nu ține cont de această decizie și va continua să își urmeze strategia sa de a ajunge cu orice preț la anticipate:
„Această decizie a Curții ar fi perfectă în condiții de normalitate, noi acum încercăm să deoligarhizăm țara. Care este eficiența acestor consultări, în situația în care vedem o parte din partide complet inconsecvente? Eu voi discuta cu societatea civilă. În pofida acestei decizii a Curții, țara trebuie să meargă la anticipate. Eu nu încalc principiile democrației, eu doar vreau să creez condiții ca cetățenii să decidă”, a spus președintele țării, Maia Sandu.
PAS, împreună cu Sandu, se prevalează de o decizie a Curții Constituționale din 2013 prin care se statuează faptul că Parlamentul poate fi dizolvat în cazul în care în 3 luni legislativul nu reușește să voteze învestirea unui guvern:
”Dreptul Președintelui Republicii Moldova de a dizolva Parlamentul în cazul neacceptării votului de încredere pentru formarea Guvernului intervine după expirarea a 45 de zile de la prima solicitare și respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură până la expirarea termenului de 3 luni”.
Ce nu vrea să spună nici PAS, nici Maia Sandu este faptul că Parlamentul nu se află în această situație. Fostul Președinte al Curții Constituționale, aflat în funcție la data în care a fost emisă această decizie, explică foarte bine într-un interviu pentru portalul Deschide.md:
“Această hotărâre are incidență doar în cazul în care Parlamentul nu a reușit să învestească Guvernul în termen de 3 luni de zile. Pentru că Parlamentul „să nu reușească” el trebuie să fie pus în situația să învestească un Guvern, în cadrul a cel puțin 2 tentative. Actualmente a fost consumată o singură tentativă, așa că deocamdată este prematur de a discuta acest subiect. Dizolvarea Parlamentului este o sancțiune care se aplică Parlamentului pentru incapacitatea/nedorința formării Guvernului. Finalmente, CCM va trebui să decidă dacă o astfel de sancțiune poate fi aplicată sau nu unui Parlament în lipsa unui decret de desemnare a unui candidat”
Cu alte cuvinte, Maia Sandu nu se va putea prevala de această hotărâre, este într-o altă situație și există un risc imens ca atunci când va adopta decretul de dizolvare al Parlamentului acesta să fie neconstituțional.
În ultimele două luni, Maia Sandu și juriștii săi au suferit două înfrângeri severe. Prima a fost când deputații PAS au inițiat un demers la CCM pentru a vedea dacă Parlamentul se poate autodizolva, deși mai fusese un precedent. Evident, Curtea a respins demersul PAS și a reiterat poziția sa, invocând art.85 din Constituție.
Al doilea eșec, chiar mai grav, a fost săptămâna trecută când Curtea a declarat neconstituțional decretul de desemnare semnat de președintele moldovean. Decizia Curții, în integralitatea sa, desființează cam toate argumentele politice folosite de Maia Sandu și o obligă pe aceasta să reintre în limitele Constituției și să respecte legea fundamentală.
Ce se va întâmpla în cazul în care Maia Sandu va pierde din nou la Curtea Constituțională?
Președintele statului moldovean se bazează pe câteva lucruri și merge înainte:
1) Maia Sandu știe la această oră că nu poate fi sancționată pentru faptul că încalcă Constituția. Procedura de suspendare nu poate fi urmată, PSRM și aliații săi nu au 2/3 din voturile Parlamentului. Mai mult de atât, în cazul în care s-ar ajunge la referendum, Sandu l-ar câștiga.
2) Maia Sandu nu se teme de presiuni externe, de demersurile diplomaților din Vest, ce ar putea-o obliga să reintre în legalitate. Situația politică este una specială. Nici Vestul nu vrea ca PSRM să își recapete puterea. Un PSRM cu guvern funcțional ar însemna o pierdere pentru Sandu și recapturarea statului moldovean. De asemenea, nimeni din Vest n-ar dori să dea banii promiși Republicii Moldova unui guvern pro-rus, ca acesta să beneficieze de investițiile făcute și să tragă capital electoral.
3) Președintele în exercițiu știe că această luptă cu Parlamentul îi aduce puncte de imagine. Ea și partidul său cresc lună de lună. Cetățenii moldoveni vor să îi vadă învinși pe politicienii corupți din Parlament.
Cetățenii nu mai țin cont acum că același Parlament a votat-o pe Maia Sandu în funcția de Prim Ministru. Nu mai țin cont de faptul că PAS a fost aliatul PSRM. Mai mult de atât, societatea moldoveană care este încă sub imperiul mentalității sovietice, care nu are încă maturitatea democratică necesară, nu este interesată de modul în care se câștigă această luptă, ci de rezultat. Moldovenilor nu le pasă dacă Sandu încalcă Constituția, atât timp cât va ajunge la rezultatul dorit.
Acest lucru nu este condamnabil în situația actuală. Și societăți mult mai dezvoltate au urmat demersuri populiste și au constat abia după aceea greșeala făcută, vezi cazul Brexit.
Este greu să îi explici cetățeanului care a văzut zi de zi cum politicienii corupți se îmbogățesc zi de zi pe spatele lor, ce însemnă legea fundamentală a unui stat și de ce aceasta nu trebuie încălcată niciodată. Statul de drept nu se construiește cu încălcări ale legii, lucru pe care îl știe și Sandu, dar acesteia nu îi pasă. Susținerea populară pe care o are o folosește în mod cinic, pentru a-și aduce partidul la putere.
Nu este prima dată când Maia Sandu joacă altfel, încălcând principiile pe care le clamează.
Cu toate acestea, chiar dacă Maia Sandu are o susținere mare acum, în cazul în care va pierde și a treia bătălie la Curtea Constituțională, lucrurile se pot schimba în rău.
Fenomenul cel mai periculos care se va putea înregistra în următorii ani va fi cel înregistrat și în România în anii 2000.
Un blocaj la nivelul statului, cauzat doar din ambiția Maiei de a ajunge la anticipate, ce ar putea duce la o degradare totală a nivelului de trai, alături de proiectarea imaginii de ”neputincios”, ”incapabil”, ar duce la o dezamăgire totală și la creșterea popularității unui partid extremist, de genul celui condus de Renato Usatîi.
În România anilor 96, CDR a câștigat puterea, venind pe un val mare de entuziasm. În 4 ani a reușit să dezamăgească complet, iar românii au avut de ales între Ion Iliescu și extremistul Vadim Tudor.
Maia Sandu începe să piardă încet, încet elita din Republica Moldova, pe acei oameni care știu foarte bine ce înseamnă încălcarea Constituției. Cel mai rău va fi când va începe să piardă procente serioase din cauza faptului că nu a reușit să livreze pe măsura așteptărilor. Un nou eșec la CCM poate fi momentul de inflexiune când lucrurile se vor îndrepta spre eșecul politic al Maiei Sandu. (Articol preluat cu acordul autorului de pe blogul său www.hrituc.ro)
--------------------------------------------------
Referințe:
https://www.constcourt.md/ccdocview.php?tip=hotariri&docid=762&l=ro