Produsele de marketing în politica românească

S-a lovit și România, cu întârziere, ca de obicei, de politicienii produse de marketing. Produsele de marketing în politică sunt acei indivizi care au ars etape, care sunt lipsiți de conținut și de cunoștințe de bază, un fel de pom lăudat. Acești politicieni ajung în poziții publice foarte repede, la câțiva ani după ce au scos capul în lume și toată agenda lor publică constă în mult zgomot, promisiuni și victimizare. O poleială care a căzut foarte repede și care a produs mai întâi un șoc în rândul susținătorilor, apoi dezamăgire.

Problema României este însă mult mai gravă, pentru că acești politicieni au venit la guvernare într-o perioadă foarte grea și pe un val de așteptări fără precedent. Odată mitul doborât, singura lor șansă de supraviețuire este victimizarea, care se va transforma în ieșirea de la guvernare, acuzând clasa politică veche, care nu îi lasă să facă treabă. Doar că ei nu știu ce au de făcut, cum se face ce au de făcut și, mai ales, de ce trebuie să facă anumite lucruri.

Exemplul Clotilde Armand este grăitor. Este supărată pentru că are nevoie de votul majorității în consiliu, pentru a implementa anumite măsuri. A uitat cum timp de 4 ani, USR, fostul USB, a blocat și boicotat proiectele de hotărâre, având legitimitatea votului acordat de bucureșteni.

Vlad Voiculescu este un alt politician total depășit de ceea ce i se întâmplă. Prezentat ca un cetățean onest, curat, care a luptat pentru bolnavii din România, școlit în afara țării, băiatul bun la toate, s-a dovedit a fi o catastrofă în secunda în care a ajuns în locul lui Tătaru. Incendiul de la Balș vs incendiul de la Piatra Neamț ne-a arătat diferența dintre discursul de campanie și abilitatea de a gestiona o situație de criză. Citind declarația lui Voiculescu din ziua incendiului de la Piatra Neamț e ușor de observat cum nici el nu a pus în practică nimic din ceea ce i-a cerut atunci lui Tătaru.

Stelian Ion s-a dovedit a fi nepregătit și ineficient pentru bătălia în care a intrat. Toate reproșurile aduse PNL-ului și lui Predoiu i s-au întors înzecit, ca să nu mai vorbim despre delegarea unei părți importante din atribuții. Și așa ajung la city managerii sau administratorii publici pe care primarii dreptei i-au numit, nu numai în București. Nu era de ajuns că din acest mandat avem primar, doi viceprimari, toți cu aparat propriu, primarii au ales să numească și city manageri. Adică primarii noștri au devenit un fel de ambasadori, se duc la întâlniri, participă la ședințele de consiliu local și primesc vizite la primărie. Restul atribuțiilor sunt delegate către cei trei subalterni. Sau, dacă nu au delegat, de ce avem nevoie de ei?

Din păcate, nu am învățat nimic din exemplele celorlalte țări, care au intrat în crize sociale și economice bazându-se pe produse de marketing și dându-le toată puterea. Dacă în viața noastră ne dorim competență, meritocrație, muncă, experiență și onestitate, de ce nu avem aceleași așteptări și de la politicieni? De ce încă alegem calea ușoară, pe principiul “câți sunt cu nădragi, mie toți mi-s dragi”?