"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Să lași naționalismul românesc pe mâna unor personaje fără substanță morală și fără pondere intelectuală este un dezastru cu mari urmări pe termen lung pentru o națiune care se gândește la viitorul său și care se pretinde a fi solidă identitar.
Mă uit cum intelectuali, de altfel respectabili, unii chiar implicați în marile cauze naționale ale ultimilor ani, oameni ireproșabili academic tind să se dezică de orice asociere cu ”naționalismul”.
Iar naționalismul nu presupune excese autoritariste, nici derive xenofobe ori efuziuni de populism gregar decât atunci când este lăsat pradă celor care nu înțeleg nimic din concepte precum ”identitate” ori ”cultură” și care îl deturnează prin deliruri justițiariste eminamente distructive ori prin colectivism de tip narodnicist.
Știu, pentru unii este mult mai comod în globul de sticlă decât să iasă în câmp deschis și să lupte, să se expună ori să riște!
Nu vă retrageți din terenul de joc, nu uitați că împreună suntem puternici și putem juca românește, spectaculos, precum au mai făcut înaintașii noștri care au ridicat România.
Nu naționalismul este violent ori agresiv, naționalismul este dinamica vie a atașamentului deplin și dezinteresat față de strămoși, față de limbă și de pământul străbun; violenți ori agresivi sunt cei pe care îi presărați în urma voastră, atunci când vă retrageți și lăsați peluza să preia puterea.
Vă plecați peluzei, iar toată societatea va decădea la nivelul ”peluzei”!
Naționalismul autentic proiectează o țară în expansiune, dezvoltare și echilibru, nicidecum una sub zodia permanentă a frământărilor și a conflictului intern.
Naționalismul românesc a fost creator și nobil de fiecare dată când a pus valoarea și demnitatea pe întâiul loc, de fiecare dată când a fost parte a unei construcții naționale care unește, clădește și dă forță unei națiuni, nicidecum care dezbină, discriminează ori devine portavoce a setei nepotolite de răzbunare social.
Cred și lupt pentru o Românie puternică și demnă.
