O afacere politică tipic moldovenească. Guvernul Gavriliță: născut ca să pice

La aproape trei luni de la alegerile prezidențiale, răstimp în care principalele partide au adoptat un joc pozițional, de așteptare, politica de la Chișinău începe să se dezmorțească, odată cu desemnarea de către Maia Sandu a unui candidat la funcția de prim-ministru. Fostul cabinet, loial lui Igor Dodon, a demisionat în ultimele zile ale anului 2020, creând un spațiu de manevră pentru noul președinte.

Premierul desemnat, Natalia Gavriliță, o apropiată a Maiei Sandu, are din partea acesteia misiunea ingrată de a provoca alegeri parlamentare anticipate, urmând să solicite deputaților exact opusul a ceea ce își dorește orice garnitură guvernamentală din lume, și anume un vot de neîncredere. Mai mult, Gavriliță trebuie să pice nu o singură dată, ci de două ori, ca să ajute astfel la întrunirea condițiilor legale ce i-ar permite Maiei Sandu să dizolve Parlamentul. 

În numele acestui scop s-ar putea chiar să fie nevoie (acesta fiind specificul și caracterul bizar al situației) ca împotriva Guvernului Gavriliță să voteze până și Partidul Acțiune și Solidaritate, din care provin miniștrii propuși. Această posibilitate a fost admisă atât de Maia Sandu, care a fondat și a condus până nu demult această formațiune politică, cât și de actualii lideri ai partidului. Ei iau în calcul scenariul ca, pentru a încurca socotelile noii administrații și a amâna anticipatele, care se pare că nu le convin în momentul de față, socialiștii și părtașii lor să voteze în favoarea Guvernului Gavriliță, ceea ce ar reprezenta încă o ciudățenie a situației.

Există și o altă posibilitate, ca după un prim eventual eșec al Nataliei Gavriliță de a obține voturile necesare formării unui Guvern, majoritatea anti-europeană din Parlament, ale cărei componente s-au ferit până în prezent să-și formalizeze relațiile, să decidă să se oficializeze, pentru a putea astfel să-i impună Maiei Sandu o candidatură proprie la funcția de prim-ministru. 

Aceasta ar însemna, însă, ca actuala majoritate parlamentară, din care mai fac parte oameni ai lui Ilan Șor și Vladimir Plahotniuc (figuranți principali în dosarul fraudei bancare din 2014), să se lanseze într-o confruntare la scenă deschisă cu Maia Sandu, beneficiară a unui sprijin popular solid, care o legitimizează politic și îi conferă un puternic avans moral.

În fața acestei realități politice evidente, inamicii Maiei Sandu ar putea prefera, totuși, un război de gherilă împotriva ei, prin care să o submineze și să-i erodeze imaginea mai degrabă decât prin metode frontale, care până acum i-au descalificat în ochii electoratului.

De aceea ei vor încerca, probabil, să genereze și să întrețină în societate o atmosferă de haos, pe care să o speculeze politic, așa cum au procedat la sfârșitul anului trecut, când au votat pe bandă rulantă o serie de legi controversate, ale căror efecte nocive au fost anulate doar prin intervenția Curții Constituționale. Una din acele legi, care obliga instituțiile de stat, într-o manieră sovietică, să-și dubleze în limba rusă documentația și comunicarea cu publicul, este pe cale să fie readusă în Parlament într-o formă modificată, pentru a fi revotată, potrivit autorilor ei socialiști. Ultimele informații, care încă n-au căpătat rezonanță publică, arată că oamenii lui Dodon incită în aceste zile minoritățile naționale din Republica Moldova să susțină ridicarea limbii ruse la rang de limbă oficială, implicând în această acțiune o organizație de profil guvernamentală, Agenția Relații Interetnice. Devine limpede că legea respectivă a fost concepută de socialiști ca muniție politică pe termen lung, ea fiind întrebuințată ca atare chiar și după ce a fost declarată neconstituțională.

Această înverșunare a PSRM și a celorlalte grupuri oligarhice din Parlament de a agita spiritele în societatea moldovenească nu poate însemna decât că ele sunt dispuse să recurgă în perioada următoare la orice alte „surprize” neconvenționale, cu scopul de a îndepărta momentul instalării unui Guvern pro-european la Chișinău și în încercarea de a găsi între timp puncte de sprijin care să le oprească decăderea.

Un aviz în plus pentru toți doritorii de a face cu ele jocuri politice de conjunctură.