Cumplita dezumanizare și bestialitatea Experimentului Pitești. ”Am mâncat fecalele mele și ale altora. Trebuia să spui că mama ta e curvă, tatăl bețiv. O dată am fost bătut 8 ore încontinuu” – patimile mărturisitorului Emil Sebeșan

Pagina de Facebook Memorialul Închisoarea Pitești prezintă profilul fostului deținut politic Emil Sebeșan, odinioară tânăr membru PNȚ arestat de nu mai puțin de 37 de ori, pentru apartenența la Organizația Național-Creștină, una dintre cele mai mari grupări anticomuniste din țară. 

După ultima arestare (martie 1949), avea să treacă prin iadul Experimentului Pitești, dar și prin reeducarea de la Gherla, la fel de bestială, ulterior fiind transferat în lagărul de exterminare de la Peninsula. Eliberat în 1954, avea să fie hăituit și supravegheat de Securitate până în ꞌ89. Emil Sebeșan s-a numărat printre fondatorii Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR). A plecat la Domnul în 2011.

Închisoarea de la Pitești este cunoscută pe plan mondial pentru că a fost scena Experimentului Pitești (inițiat și coordonat de Securitatea genocidară), între 1949-1951. Această acțiune violentă a regimului comunist a fost numită de Aleksandr Soljenițîn, laureat al premiului Nobel și supraviețuitor al gulagului rusesc, “cea mai mare barbarie a lumii contemporane”.

Precizăm că Memorialul Închisoarea Pitești se poate vizita de joi până duminică de la 11:00 la 18:00, cu anunțarea vizitei prin telefon la numărul 0734365102.

Podul.ro redă postarea Memorialului Închisoarea Pitești: 

”Emil Sebeşan s-a născut pe 15 martie 1926 în Simeria şi s-a înscris în Partidul Naţional Ţărănesc în 1945, devenind în scurt timp unul dintre liderii mişcării de tineret din Timişoara. A fost arestat de nu mai puţin de 37 de ori, ultima dată pe 18 martie 1949, pentru apartenenţa la Organizaţia Naţional-Creştină, unul dintre cele mai mari grupuri anticomuniste din ţară. La momentul arestării era student în anul III la Agrotehnică.

Emil Sebeşan a fost condamnat la cinci ani de închisoare corecţională şi trimis la Piteşti la sfârşitul anului 1949. Ajuns aici, începe să cânte colinde şi intră în conflict cu administraţia încă din primele zile. Este trimis la camera 4-spital, fiind printre primii torturaţi pe 30 decembrie 1949.

Transferat la Gherla pe 9 iunie 1950, este bătut de Popa Ţanu şi Mihai Livinschi, care îi fracturează mâna. În urma torturilor, Sebeşan a fost trimis la spitalul din localitate, unde a fost operat. Sebeşan a declarat în 1952 că ‹a fost schingiuit pentru că le-a spus agresorilor că bătaia nu este cea mai bună metodă de convingere›.

Într-un final, în 1951 Emil Sebeşan a cedat şi a făcut parte dintr-unul dintre comitetele de agresori din Gherla, ocupându-se mai ales cu strângerea de informaţii de la ceilalţi deţinuţi.

A fost transferat la Peninsula în iunie 1951 iar în martie 1954 a fost eliberat.

După ieşirea din închisoare a fost urmărit în permanenţă de Securitate, ceea ce l-a făcut să declare, asemenea multor altor foşti deţinuţi, că „libertatea” sub comunism a fost cu mult mai greu de suportat. 

Emil Sebeşan a reuşit să îşi termine studiile universitare în 1989 şi a fost unul dintre fondatorii Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din Timiş.

Emil Sebeșan:

‹Primul pas în Experimentul de dezumanizare era demascarea. Trebuia să spui că mama ta e curvă, tatăl beţiv. Apoi a urmat restul. Am mâncat fecalele mele şi ale altora. Nu aveam voie să mergem la wc. Trebuia să facem în gamela din care mâncam. Ca să primim mâncare trebuia să golim gamela›.

‹Bătăile erau cumplite. Dacă dădeai o palmă încet, îţi arătau ei cum se dădea. Şi aşa ne băteam ca chiorii. M-am obişnuit cu bătaia. O dată am fost bătut 8 ore încontinuu›.

‹Au făcut din săpun în loc de cruce, un penis, şi ne puneau pe toţi pe rând să o sărutăm. Ne-o dat să ne cuminecăm cu urină şi cu fecale. Fiecare luam cu linguriţa. Dacă încercai să-ţi faci cruce, aia era o bătaie de o oră pe puţin›”.

(Foto deschidere: Fortul 13 Jilava, arhiva Podul.ro)