Am citit zilele trecute, amuzat și întristat, cum se plângea primarul Timișoarei că birocrații din subordine nu-i răspund cu săptămânile la mail-uri. Ce n-am înțeles din declarația sa este: și, ce a făcut după această sfidare? A dat pe vreunul afară? L-a sancționat? În orice companie privată, un angajat care nu răspunde în timp util la un mail a doua zi își caută de lucru.
Mă irită văicăreala primarului Fritz fiindcă nu-i prima oară când aud demnitari ai statului român plângând steril, fără să acționeze ca să rezolve problema.
“Aş zice aşa: o treime ar vrea să facă lucruri, o treime sunt neutri, nu-i interesează deloc, şi ăia care pun tălpi. Ascund hârtii. Lucrăm la un program de hotărâre de guvern şi se pierde într-un departament. Mulţi sunt aduşi politic în ministere, trecuţi prin concursuri, de care nu te poţi atinge - o săptămână la un curs, 3 săptămâni în vacanţă. Ştiţi când face Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici cursuri? În iulie şi august. Unde? La mare, aţi ghicit”, povestea, prin 2016, un ministru “tehnocrat“, Costin Borc. Ce a făcut guvernul tehnocrat ca să rezolve problema? Absolut nimic.
Din 2016 în 2019 am avut o guvernare PSD/ Dragnea care a agravat problema, ocupând toate ministerele cu clienții clanurilor din Teleorman, Giurgiu sau Vaslui. Primăria Capitalei a fost invadată de mafia din Voluntari. Își spun “funcționari publici“, dar sunt niște incompetenți, numiți politic și puși acolo doar ca să-și servească stăpânii.
Nici un guvern nu va putea face nimic dacă atunci când dă un ordin aparatului din subordine acesta îl va sabota intenționat. Obrăznicia acestora nu mai are limite: nu numai că nu sunt de acord să le înghețe salariile, acum, în criza generată de pandemie, dar mai și ies în stradă și fac scandal. Nu le pasă că salariile lor au înghițit, în 2020, circa 10% din PIB-ul României. Guvernul Orban a scăpat situația de sub control: cheltuielile de personal s-au majorat, anul trecut, cu circa 7%. În loc să dea afară, numărul bugetarilor a crescut, în regimul PNL, cu circa 25.000.
Pur și simplu, România nu mai poate continua în acest fel, plătind 10% din PIB către o armată de incompetenți.
Guvernul Cîțu trebuie să facă un lucru simplu: să suspende, timp de un an, prevederile legale care acordă “stabilitate“ funcționarilor publici și apoi să dea afară pe capete. În masă. Cu sutele sau cu miile. Nu e timp de proceduri complicate și nici nu e momentul ca guvernul să se complice cu “audituri“ care vor arăta ceea ce lumea deja știe. Abia când vor începe să dea afară, cei care mai rămân vor începe să tremure de frică și să pună osul la muncă.
Aici nu-i vorba de ideologie, de dreapta sau de stânga, e vorba de faptul că prea s-au obrăznicit și s-au cocoțat în capul oamenilor din mediul privat acești așa-ziși “funcționari publici“ care, de fapt, nu acționează decât spre binele lor. Am avut câteva experiențe cu ei: cumplit. Dacă un om vrea să muncească, să producă și, implicit, să plătească taxe către stat, ei nu fac decât să-l blocheze.
Nu va avea guvernul Cîțu curajul să radă mâzga pesedistă din aparatul de stat, în câteva luni se va gripa, se va bloca. Voi ști că noul Executiv chiar vrea să facă ceva în ziua în care voi vedea coloana de funcționari concediați părăsind ministerele.