Guvernatoarea Găgăuziei iese la rampă să-i dea lecții Maiei Sandu

Odată cu revenirea la Președinție a unui om normal, unii adepți ai lui Igor Dodon, care au profitat din plin de politica sa antinațională și l-au sprijinit în toate inițiativele sale distructive, au început să se repoziționeze pentru a rămâne pe val. Lumea politică moldovenească, puțin sensibilă la finețurile semantice de prin alte părți, spune în asemenea cazuri: „ca să rămână la treucă”. 

Având în vedere că Maia Sandu este încă departe de a dispune de un Guvern loial, pe care să se bizuie în aplicarea politicilor sale occidentale și civilizaționale, complicii lui Dodon se adresează de la distanță noii administrații cu, încă, destulă aroganță, sugerând fără a înconjura că în lipsa lor noua președintă ar putea să se poticnească. 

Nu e de mirare că tonul unui asemenea curent de opinie l-a dat zilele trecute una din cele mai fățarnice politiciene, chiar dacă de talie strict locală, Irina Vlah, guvernatoarea autonomiei găgăuze. 

„Rog să acordați o atenție deosebită Găgăuziei. De nenumărate ori v-ați convins că UTA Găgăuzia este activă, că locuitorii acesteia își văd viitorul doar în țara noastră, Republica Moldova. Pentru noi este foarte important să vizitați Găgăuzia, să îi informați pe cetățenii noștri cu privire la planurile și programele Dumneavoastră, săi îi puteți convinge că programele Dumneavoastră sunt cele mai eficiente și reflectă interesele locuitorilor Găgăuziei, care sunt locuitori ai Republicii Moldova. Sunt sigură că deschiderea Dumneavoastră, dorința de a munci nu doar într-o anumită parte a țării, dar pe teritoriul întregii țări, în perspectivă va fi apreciată de noi”, este citatul dintr-un interviu amplu acordat de guvernatoarea autonomiei găgăuze. 

După cum se poate observa, Irina Vlah nu scapă ocazia să se erijeze într-o apărătoare a intereselor Republicii Moldova, deși în mandatul său a făcut tot posibilul ca să torpileze inițiativele centrale și să compromită în regiune cauza europeană, care este un proiect național, obligatoriu pentru Vlah ca membru din oficiu al Guvernului. În loc de asta, ea numește Acordul de Asociere cu UE drept un document „de aservire”.

Considerându-se, probabil, subtilă, ea invită noua administrație, pe care o bănuiește de lipsă de entuziasm față de treburile din autonomie, să-i informeze pe localnici cu privire la „planurile și programele Dumneavoastră”, delimitându-se astfel de rolul ei de a promova în regiune proiectele centrale. 

Respectiva este cunoscută pentru faptul că, la lansarea candidaturii sale pentru alegerile guvernatorului, în 2015, a citit un discurs abundând în expresii anti-europene și anti-românești pe care, potrivit unei investigații Rise Moldova, i l-a redactat curatorul său din serviciile speciale rusești. Ceea ce, de-a lungul mandatului său, n-a jenat-o să beneficieze în permanență de fonduri europene și românești substanțiale, pe care doar le-a folosit, trecând sub tăcere, de obicei, proveniența lor. La Comrat se obișnuiește ca doar pe un autobuz de mâna a doua, primit din Rusia, să se scrie cu litere mășcate ”Spasibo, Rossia!” 

Nerecunoștința Irinei Vlah față de sprijinul pe care i l-au acordat autoritățile centrale este cunoscută de mai muli ani. Președintele Timofti a inclus-o în 2015 într-o delegație care l-a însoțit în statul Belarus, facilitându-i astfel stabilirea unor contacte economice cu oameni de afaceri și întreprinderile din această țară. Ulterior, președintele Timofti a coordonat personal un proiect de construcție a unei grădinițe în valoare de aproape 5 milioane de dolari în satul Cișmichioi din autonomia găgăuză, bani pe care i-a obținut din partea președintelui Turkmenistanului, Gurbangulî Berdîmuhamedov. În loc să aprecieze aceste semne de deschidere și prietenie, Irina Vlah a continuat să submineze în regiune politicile centrale, concentrându-se în schimb pe o participare activă la diverse jocuri ale Federației Ruse în Republica Moldova. 

Tratată cu o îngăduință exagerată de politicienii și instituțiile de la Chișinău, și chiar de unii oficiali străini, guvernatoarea regiunii obișnuiește să se victimizeze pentru a obține în permanență noi fonduri naționale și externe. Ea evită însă să vorbească în public despre faptul că la returnarea împrumuturilor pe care le contractează statul moldovean autonomia găgăuză nu participă, datorită unei ciudățenii legislative. Potrivit statutului special obținut de găgăuzi în 1994, ei sunt exceptați de plata TVA și a accizelor la bugetul de stat. Iar pentru ca inechitatea față de restul populației din Republica Moldova să fie deplină, autoritățile centrale acceptă situația în care exportatorilor găgăuzi li se returnează TVA nu din bugetul local, ci din cel național.

Toate aceste facilități ieșite din comun, care au dus la îmbogățirea elitelor locale, printre care se numără apropiați ai guvernatoarei, nu cadrează deloc cu ieșirile ei stataliste menite să inducă în eroare întreaga societate din Republica Moldova, nu numai publicul din autonomie. Ar trebui ca Irina Vlah să fie ajutată să-și cunoască măsura și misiunea strict locală care decurge din atribuțiile cu care a investit-o legea.