"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Sunt antreprenor, experiența m-a învățat să fiu realist, și știu că, în România de azi, oamenilor politici le este frică să vorbească despre privatizarea spitalelor.
Sunt realist și înțeleg că mitul comunist al spitalelor din SUA, care-i lasă să moară pe oamenii săraci, fiindcă nu au bani de tratament, este adânc înfipt în mintea multor români.
Însă asta nu mă împiedică să mă bat și să spun că actualul sistem medical de stat este un lagăr de exterminare și trebuie demolat. Mai devreme sau mai târziu, oamenii vor înțelege. Ar fi bine să înțeleagă mai repede, fiindcă fiecare zi de întârziere înseamnă pacienți morți cu zile. O rază de speranță se întrevede: opt ani după protestele inițiate de Raed Arafat împotriva spargerii monopolului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, se simte că o mare parte din români sunt pregătiți să treacă la asigurări private de sănătate. Mitul salvatorului Raed Arafat se prăbușește.
Însă, în anul 2020, privesc uimit spre un alt mit, creat pentru a salva mafia din spitalele de stat.
Ca om de dreapta, cu experiență antreprenorială în Texas, spun că una din cele mai cumplite minciuni care se vântură în această campanie este cea a „depolitizării” spitalelor. Așa-zisa depolitizare nu va rezolva nici problema corupției instituționale, nici pe cea a lipsei de omenie față de pacienții lăsați să moară cu zile. Încă din 2016, când Vlad Voiculescu era ministru al Sănătății am scris că nu va schimba nimic. Am dat, atunci, ca exemplu, cazul doctoriței Monica Pop, eterna șefă a spitalului oftalmologic din București. Dânsa este un exponent de frunte al tagmei mogulilor din spitalele de stat. Vlad Voiculescu a intrat în coliziune cu dânsa, dar n-a reușit să o dea jos. I-a făcut o timidă plângere penală, care a fost repede îngropată de către Parchet. Vlad Voiculescu a plecat fără să reușească, în șapte luni de mandat, să schimbe absolut nimic, în afară de văicăreli la Antena 3, unde a fost invitat. Vă dau un exemplu strigător la cer: nici măcar de hoțul de conserve care era manager la spitalul județean din Vrancea, nu s-a atins.
Știu, o să mi se spună că Vlad Voiculescu nu a avut timp suficient. Este o minciună: ce putea face în șapte luni se poate și-n patru ani. Dar nici în patru ani nu va reuși să oprească hoția și incompetența. Tentația este prea mare, caracatița prea adânc înfiptă în sistem. Sunt 370 de spitale de stat în România, majoritatea, adică circa 300, sunt subordonate autorităților locale. Nici o depolitizare nu va ajunge vreodată în aceste structuri de stat. De altfel, mafia locală care controlează spitalele locale nu are carnet de partid. Este transpartinică. Sunt nenumărați medici cu diplome peste diplome care nu se jenează să bage mâna până la cot în bugetul instituției și să-l împartă cu baronii roșii.
În plus, personal nu am nici o încredere în noua garnitură userist-plusistă. Am mai văzut destui politiceni a căror unic merit era să fie „oameni noi”. Nu au făcut decât să schimbe clientela predecesorilor cu clientela lor.
De aceea, vă avertizez că această campanie de depolitizare nu va avea nici un efect benefic asupra vieții pacienților. Oamenii vor continua să moară cu zile – arși de vii, chinuiți de infecții nosocomiale, abandonați cu cinism la ușa spitalului – doar conducta cu bani publici se va muta dintr-un buzunar în altul. Deși știu că majoritatea românilor nu sunt pregătiți pentru un astfel de pas, voi insista în continuare: sistemul medical de stat nu poate fi reformat, așa cum a încercat Gorbachov să reformeze URSS-ul și a eșuat. Doar soluții de dreapta, private, vor salva viețile cetățenilor români.
