"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Iurie Roșca e un KGB-ist care a pozat în unionist, s-a bătut cu pumnii în piept până a ajuns unul dintre liderii mișcării unioniste, s-a cocoțat chiar în vârful acesteia, și-apoi a compromis-o programatic, învrăjbind și fărâmițând acest segment esențial (care nu s-a mai regăsit niciodată după aceea), pentru ca, finalmente, să-l ajute pe comunistul Voronin să ajungă la putere și să se lepede, rânjind, de orice urmă de unionism. Ulterior și-a dat total arama pe față și a îmbrățișat fățiș elucubrațiile lui Aleksandr Dughin, devenind o goarnă a Sputnik.md.
Până în momentul ”schimbării la față”, trebuie spus că România a pompat masiv în Iurie Roșca, adică în agentul Moscovei, compromiterea unionismului de dincolo de Prut realizându-se, atenție, cu banii trimiși de la București pentru ”susținere”. Usturător de impardonabil, nu?
Și numitul George Simion pozează, de ani de zile, în unionistul lui pește prăjit, generând numeroase scandaluri pe ambele maluri ale Prutului, organizând n proteste și marșuri (a se citi ”provocări”) soldate cu zero urmări pozitive pentru mișcarea unionistă, pe care, departe de a încerca o coagulare a acesteia, a făcut totul pentru a o menține într-o fărămițare larvară din punct de vedere electoral.
E bine de știu că, egocentrist și avid de imagine (pe care încearcă să o capete prin provocări grosiere și de un populism puțin spus scabros), Simion nu a reprezentat niciodată un partener de dialog serios pentru liderii unioniști respectabili de dincolo de Prut, din motive ce țin de ordinul evidenței. Scandalurile pe care le amorsează pe la Albița, în Chișinău sau aiurea, sunt subsumate, în mod cert, unei agende personale: individul se visează un soi de CV Tudor, extremistul comunistoid și sucombat.
Și totuși, oare cât de personală și transparentă este agenda acestui George Simion, mai nou șef al găștii agresive AUR? Cine sunt păpușarii? După ce ne-am fript cu Iurie Roșca, agentul KGB travestit în unionist, ar trebui să suflăm nu doar în iaurt, ci și peste acest personaj dubios, care iată că, prin impostură și populism, și-a construit un partiduleț colorat și gălăgios care atacă pragul parlamentar și care compromite orice tematică respectabilă.
Pe de altă parte, susținerea masivă, coordonarea de haită și banii revărsați în campaniile online (și nu numai) ale AUR ridică, de asemenea, mari semne de întrebare – reach-ul AUR în mediile online îl surclasează pe cel al liderilor politici autohtoni și pe cel al partidelor care controlează bazine electorale importante, atât în România cât și în Diaspora. Oare ce se ascunde, de fapt, în spatele acestei partituri?
Partitură pe care s-au grăbit să joace, firește, o serie de marginali și păduroși din diverse domenii, atrași de dorința unor funcții plătite din bani publici și de imagine, reclamă, dar și o adevărată galerie de grobieni agresivi și inculți, printre care și o serie de rusofili, de aici și de dincolo de Prut, despre care vom mai discuta într-un viitor apropiat.
