Portret de candidat. Cătălin Avramescu, candidat PMP Diaspora la Senat: "Diaspora va avea în mine un interlocutor real”

Vorbim prea mult despre politicienii cu notorietate. Fie că își continuă cariera, după multe mandate, fie că nu au mai prins loc pe liste, deşi sunt foarte cunoscuți.

Proiectul Portret de candidat își propune să le ofere un spațiu de exprimare celor care încă nu sunt familiari publicului. Dar care au ceva să îi propună acestuia.

Invitați sunt candidați la alegerile parlamentare care se prezintă pentru prima dată. Oameni deja realizați într-un domeniu profesional, care au intrat după aceea în politică.

Invitatul de astăzi este Cătălin Avramescu, profesor de științe politice și publicist. Fost șef al cancelariei prezidențiale și ambasador în Finlanda și Estonia, se prezintă pentru prima dată la alegerile parlamentare, în circumscripția Diaspora, la Senat, din partea PMP.

Cine sunteți, domnule Cătălin Avramescu, și ce căutați în politică?

Sunt profesor de științe politice, predau la Universitatea București, am predat și în Franța (la Rennes), în Italia, Finlanda, Olanda, am fost cercetător în institute și universități din Statele Unite, Marea Britanie, Austria sau Germania. De ce candidez? Pentru că, la fel ca alte milioane de români, m-am săturat. Ne-am săturat să fim conduși de penali, de persoane cu tulburări de personalitate, de indivizi legați de lumea interlopă. Și de incompetenți

În politică sunt din 1990, când eram unul dintre liderii Ligii Studenților. Am fost șeful cancelariei președintelui Băsescu între 2008 și 2011. După ce am revenit în România, în 2016, am fost, alături de mulți alții, în Piața Victoriei, să protestăm împotriva unui regim care își pierduse orice măsură rațională.

Ce le propuneți alegătorilor din Diaspora? De ce să vă voteze?

1. Vot electronic. 2. Impozite reduse, mai puțină birocrație. 3 Lupta împotriva clanurilor de infractori. 4. Reforma Parlamentului (300 de parlamentari). 5. Sprijinirea universităților, curățarea mediului academic de impostori și plagiatori.

Mai înainte de orice, sper ca Diaspora să aibă în mine un interlocutor real, nu un politician care apare doar la festivități, pe la ambasade.

Primul lucru pe care îl veți face în Parlamentul României? Din ce comisii parlamentare doriți să faceți parte?

Înainte de orice, parlamentarii depun un jurământ. Pentru mulți, aceasta este singura ocazie când vorbesc în plenul Parlamentului. Ca și atunci când am fost ambasador, îmi propun să nu îmi fie rușine când părăsesc această funcție. Să mă pot întâlni cu alegătorii mei sau cu orice român din Diaspora și aceia să nu mă întrebe „Ce ați făcut patru ani?”. Concret, primul lucru pe care am să îl depun va fi un proiect de lege care să asigure o reprezentare corectă Diasporei. Mai intenționez să promovez și o lege care să deschidă complet, pentru public și pentru istorici, arhivele Securității. Doresc să fac parte din Comisiile de Educație și Politică externă. 

Cum vedeți raportul dintre Stat și cetățean? Până unde trebuie să intervină Statul în economie?

În materie economică, am simpatii libertariene. Cred în virtuțile pieței libere. Cred că impozitele, nu doar în România, ci și în multe state occidentale, au ajuns la un nivel punitiv. Taxele și nivelul îndatorării publice sunt mai mari decât în timpul războiului.  

Ce raport trebuie să fie între Stat și Biserică? Candidați din partea unui partid creștin democrat, dar ați scris ca „România ateistă este un proiect al viitorului”.

Am mulți prieteni apropiați de Biserică și mă regăsesc adesea alături de ei, cu o agendă morală conservatoare. Creștinismul a avut un rol esențial în conturarea culturii politice moderne, democratice, din Europa. Iată de ce sunt îngrijorat de atacurile la adresa comunităților creștine care, din păcate, au ajuns atât de frecvente în zilele noastre. Pe de altă parte, credința religioasă este problema personală a fiecăruia. Deciziile politice trebuie să respecte o logică clară, pragmatică. Nu mă veți vedea făcându-mi, ca alții, cruci electorale.

PMP a reușit adoptarea unei legi care interzice propaganda de gen în școli. Ați fost foarte criticat pentru ca ați susținut aplicarea ei la Universitate, ceea ce ar fi dus la desființarea unor discipline de studiu. În ce stadiu este aplicarea legii? Cum vedeți susținerea viitoare a unei platforme conservatoare în Parlament?

Vreau să fiu clar. Nu susțin nici o limitare a dreptului de exprimare. Nu cred că există subiecte „tabu”, care să fie interzise de drept în universități. La rândul meu, eu predau studenților – spre exemplu – despre tradiția revoluționară fascistă sau comunistă. Și nu mă interesează cine se supără și de ce. Sunt subiecte importante pentru înțelegerea politicii în secolul XX. Problema este că statul a ajuns să acrediteze și să finanțeze programe care nu sunt altceva decât o impostură intelectuală. Sunt echivalentul astrologiei sau cititului în zațul de cafea. Sunt predate de activiști, iar obiectul lor este îndoctrinarea. Ce susțin, de pildă, unele feministe? Că femeile au fost „discriminate” de-a lungul secolelor în politică. De cine? De ceva nebulos numit „patriarhie”. Este comic și trist în același timp că așa ceva poate face obiectul unor programe de master. Să luăm ceva palpabil. Dreptul la vot, să zicem. Este adevărat că femeile nu au avut, secole, dreptul de a vota. Dar nici majoritatea bărbaților. În Imperiul German votau doar cei șapte membri ai Colegiului Electoral – trei arhiepiscopi și patru prinți. Accesul la puterea politică nu era un drept, ci un privilegiu. Care nu avea de-a face cu sexul. Nu de alta, dar dacă era nevoie, se inventau repede pretexte, chiar o ideologie, care justifica accesul femeilor la puterea suverană. S-a întâmplat, de pildă, în timpul reginei Elisabeta I a Angliei.

Pe scurt, eu sunt pentru universități competitive, în care oamenii cu carte să poată să își țină liniștiți cursurile, fără să fie deranjați de tot felul de tovarăși de la Agitprop.

Ați mai scris ca serviciile secrete sunt ineficiente și că ar trebui reformate din temelii. În același timp, discuția despre puterea acestora, licita sau nu, ocupă o mare parte a spațiului public, cea mai mare pondere într-o țară europeană. Care este propunerea de schimbare?  

Propunerea de schimbare este una de desființare. Timp de treizeci de ani SRI nu a prins nici un spion care să fi fost condamnat de un tribunal. Din două, una. Fie suntem grădina Maicii Domnului și nimeni nu ne dorește răul, nimeni nu ne spionează. Greu de crezut. Fie SRI este radical incompetent. Asta constat. SRI și SIE sunt de fapt prelungiri ale Departamentului Securității Statului, acela al lui Nicolae Ceaușescu. Oferă protecție pentru tot felul de afaceriști dubioși și masoni de operetă. Coldea, celebrul general, s-a pensionat la 46 de ani cu o pensie astronomică (se pare că are 19.000 de lei noi lunar). Asta este definiția bătăii de joc. SRI și SIE trebuie desființate. La fel ca în Estonia, ne trebuie servicii de informații noi, profesioniste, construite cu ajutorul partenerilor noștri din NATO.

Basarabia este România? Ce agendă trebuie să avem în relația cu Republica Moldova? PMP are o platformă unionistă, credeți că este posibil acest lucru în viitorul apropiat?

Absolut. Sunt un unionist declarat. Totuși, sunt și realist. Până la Unire, mai sunt multe de făcut. Ce ar fi să începem cu autostrada Iași-București, de care să se lege apoi și Chișinăul? Ce ar fi să avem o televiziune cu un nivel cultural bun, nu revărsarea de manele la care asistăm, astăzi?  

Sunteți într-o companie foarte pestriță pe liste. Foști șefi PSD, că Radu Preda și Alexandru Oprean, figuri din trecut, că Elena Băsescu și Sergiu Sechelariu, sau Doru Coliu, actualul deputat pentru Diaspora, care a fost la închisoare, nu are nici un fel de studii, a demisionat din funcțiile din PMP dar candidează la Teleorman. Este posibil ca politicienii din Diaspora să fie pe liste doar pentru a atrage electoratul cu acte românești din lumea largă , dar rolul decizional viitor să fie decorativ?

Eu vă asigur că, în ce mă privește, nu sunt omul nimănui. Nici nu îi cunosc pe mulți dintre cei pe care i-ați menționat. Am prieteni la PMP: Theodor Paleologu sau Eugen Tomac. Și nu cred că rolul meu ar putea fi, în orice ipoteză, “decorative”. Nu cred că am fost vreodată pe un post “decorativ”. Dar acestea fiind spuse, sunt pentru o selecție mai bună a politicienilor de pe liste. Avem nevoie de o reformă a partidelor politice. Fără subvenții de la stat. Alegeri primare obligatorii. Controlul banilor folosiți în campanie.

Ultima carte pe are aţi citit-o. Ultimul film pe care l-ați văzut.

Ultima carte? Sunt pe cale de a termina studiul lui Ulrich L. Lehrner, The Catholic Enlightenment: The Forgotten History of a Global Movement (Oxford University Press, 2016). Ultimul film?... Hm… Nu sunt un cinefil. Mă uit cu plăcere mai mult la filme documentare. Ultimul, acum câteva ore, despre regatele cruciate din Țara Sfântă.