Locul rămas liber de la Vadim Tudor este foarte tentant. Pare că există o parte a electoratului care așteaptă acest tip de mesaje. Așa ca doritori se tot găsesc să o reprezinte. Până acum fără mare succes. Cu o excepție efemeră, partidul lui Dan Diaconescu, o gogoașă care s-a dezumflat imediat cum a ajuns, cu un scor record, în Parlament. Inclusiv în Diaspora au reușit un scor bun.
Au urmat, la alegerile trecute, Partidul Romania Unita a lui Bogdan Diaconu și un partid al foștilor militari, strânși în jurul lui Ninel Peia. Primul a fost aproape de pragul electoral, cu un import de PSD-iști. Apoi a dispărut, ca și al doilea.
Acum este rândul lui AUR și PER. Primii care au plecat de la o platformă unionistă și au adăugat pe parcurs un discurs anti-sistem și anti-botniță. Participă acum la un fel de cruciadă condusă de o avocată isterică și agramată, care până ieri injura Biserica, și de un activist al tuturor cauzelor, din ce în ce mai agitat. De ei s-a agățat și eternul ”independent” al Antenei3, Mircea Diaconu. Îi ajută, împotriva oricărei noime bisericești, episcopul de Dobrogea. Teodosie, fost informatorul Mache, care vindea diplome de preot contra șpagă prin benzinării și afacerist certat cu legea. Care se compara cu Papa de la Roma când umbla de braț cu Mazăre și alți tâlhari locali.
Cruciada acestor două personaje ar merita o ecranizare de frații Marx pe muzica fraților Pește. Din păcate duc în derizoriu idealul unionist. Cine se bucura de asta?
La PER este Pleșoianu cu o mică gașcă, fostul PSD-ist care se visa președinte și-a pierdut mult din popularite.
Ambele găști dansează după muzica de la Sputnik. Unii poate fără să își dea seama, alții pentru că nu găsesc alte voci anti-sistem. Sunt atât de supărați că acceptă și lideri pe care nu îi prețuiesc.
Această ultimă categorie trece pe sub radarul politicienilor din marile partide, ceea ce nu este bine. Unele gesturi ale Guvernului puteau fi făcute altfel, fără mare efort. Festivalul amenzilor nu a folosit la mare lucru. Stânga de centru-dreapta modern ar putea să lase la ușă nevroza anti-ortodoxă când intră în spațiul public. Unii oameni, nu puțini, au fost antagonizați degeaba.
Mai mult dialog, mai mult interes pentru Celălalt, ar fi fost ușor de făcut și cu rezultate bune. Tonul este ușor de schimbat și contează mult în muzica socială.
La fel și dialogul cu Biserica. Aici trebuie subliniat ceva: există în Guvern cineva care este plătit pentru asta. L-ați văzut în ultimul timp pe Secretarul de stat pentru relația cu Bsericile ? Cel care trebuia să fie liantul între Stat și ierarhii cultelor?
Nu. Dar este cel mai longeviv om din Guvern. A fost numit acolo de Iliescu, când era pe la prima tinerețe post-revolutionara. Și acolo a rămas, pe un scaun roșu foarte rezistent.
Să nu ne încăieram între noi înainte de alegeri. Alegeți din spațiul public pe cei care aruncă semințele dezbinării și feriți-vă de ei.
Fraternitatea începe de acolo. Apoi vom putea să construim orice, împreună. Inclusiv Unirea.