"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Iranul, geografic, este legătura dintre Caucaz, Caspică, Asia Centrală și Golful Persic, iar acum 100 ani era rezervorul strategic de petrol pentru Royal Navy. Ulterior, SUA a devenit hegemonul mondial, iar Iranul era partenerul-cheie din regiune, dar relațiile s-au prăbușit în urma Revoluției din 1979.
În ultimii 20 ani, diferitele administrații de la Casa Albă au luat anumite decizii privind Iranul:
- Bush jr / Cheney voiau să invadeze Iranul după Irak, să schimbe regimul, însă au aplicat doar sancțiuni privind activitatea nucleară pentru a stopa crearea unei arme atomice; iar Israelul a acționat cybernetic & eliminând cercetătorii, după modelul acțiunilor din Egipt cu foștii ofițeri germani din Werhmacht care lucrau la rachete;
- Obama / Biden au început retragerea din MENA, iar Iranul trebuia “rezolvat”, astfel încât s-a negociat JCPOA, unde Franța a fost “balamaua” diplomatică;
- Trump a renunțat la JCPOA, a reimpus sancțiuni economice dure, a decapitat “șarpele” militar regional prin eliminarea lui Soleimani și a formalizat alianța Israel-Arabia Saudită;
Pe acest fond, întâlnirea Netanyahu - bin Salman - Pompeo, reprezintă un semnal adresat viitoarei administrații Biden / Harris, în special lui Antony Blinken (Sec of State) & Jake Sullivan (NS Advisor): ceasul nu poate fi întors, deci implicit nici SUA nu poate reveni la JCPOA.
