Portret de candidat. Ștefan Voloșeniuc, candidat independent pentru Senat, Diaspora: ”Coagularea Diasporei într-o mișcare politică care să ne reprezinte cu adevărat este un proiect de suflet”

Vorbim prea mult despre politicienii cu notorietate. Fie că îşi continuă cariera, după multe mandate, fie că nu au mai prins loc pe liste, deşi sunt foarte cunoscuţi.

Proiectul Portret de candidat îşi propune să le ofere un spaţiu de exprimare celor care încă nu sunt familiari publicului. Dar care au ceva să îi propună acestuia. Invitaţi sunt candidaţi la alegerile parlamentare care se prezintă pentru prima dată. Oameni deja realizaţi într-un domeniu profesional, care au intrat după aceea în politică.

Invitatul de astăzi Ștefan Voloșeniuc, antreprenor în industria construcțiilor, stabilit de mulți ani în Anglia. Candidează ca independent, în circumscripția Diaspora, la Senat.

Ciprian Apetrei: Cine sunteți, domnule Ștefan Voloșeniuc, şi ce căutaţi în politică ? 

Ștefan Voloșeniuc: Sunt un român care trăiește în Diaspora de aproape 20 de ani. Născut în Bucovina, în comuna Cârlibaba, aproape de granița cu Ucraina, într-o familie cu 5 copii. Am crescut în viața grea dar frumoasă de la munte. Tata era pădurar, un om extraordinar de corect, care și-a iubit și și-a respectat meseria până în ultima clipă. Și-a dorit foarte mult să îi calc pe urme, așa că am absolvit Liceul Silvic, apoi am dat admitere la Facultatea de Drept. Am fost admis dar, fiind o familie numeroasă și o perioadă în care ne confruntam cu multe greutăți, am decis să plec din țară, să încerc să-mi fac un rost în lume și să-mi pot ajuta părinții și frații. Am lucrat câțiva ani în agricultură, în Portugalia, unde aveam o cunoștință de la noi din zonă. Acolo am înțeles pe propria piele cât de amară era ”pâinea diasporei” și câtă suferință trebuie să înduri, pentru a reuși să strângi un ban. Am mers apoi, pentru o scurtă perioadă, în Franța și, din 2007, locuiesc împreună cu soția și cei trei copii pe care îi avem în Londra.

Și aici am luat-o de jos, în construcții, dar sistemul britanic m-a ajutat foarte mult, pentru că se pune accent pe calitatea muncii. Într-o zi, un supervizor cu care lucram mi-a spus: Ștefan, văd că ești foarte harnic, ordonat și un bun organizator. Ar trebui să faci pasul mai departe. El m-a învățat cum să deschid o mică firmă și să lucrez ca subcontractor. De acolo a urmat un drum lung și frumos, în care, în decurs de aproape 15 ani, am reușit să pun pe picioare SF Stefan, una dintre cele  mai respectate companii românești de inginerie civilă din Anglia. Dar păstrez și astăzi mistria cu care am făcut primele mele lucrări. O țin într-un sertar, să-mi amintească de unde am plecat.

În Diaspora este un bazin electoral uriaș, pe care încearcă multe grupări să îl coaguleze, fără succes până acum. Aveți în spate un astfel de sprijin? 

Din ceea ce am văzut în ultimele două luni, din momentul în care mi-am anunțat candidatura ca independent, eu cred că am un sprijin ce crește de la zi la zi. Am primit, la propriu, mii de mesaje de la români aflați în toate colțurile diasporei, iar prin intermediul platformelor sociale interacționez cu zeci, uneori cu sute de mii de persoane. Trăind aceste momente grele și complicate de pandemie, este singura șansă să intrăm în contact unii cu alții. 

Dar indiferent de rezultatul alegerilor parlamentare, coagularea diasporei într-o mișcare politică care să ne reprezinte cu adevărat este un proiect de suflet, de care avem foarte mare nevoie și pe care cu siguranță o să-l punem în aplicare.

 Ce le propuneţi alegătorilor din Diaspora? De ce să vă voteze?

Pentru că votul este cea mai puternică și cea mai curată manifestare a democrației. Pentru că suntem peste 7 milioane de români în Diaspora, cu atâtea și atâtea probleme, uneori specifice țărilor în care trăim (Brexitul, spre exemplu) și consider că cei care ne-au reprezentat până acum, cu foarte rare excepții s-au luptat să schimbe ceva în bine. Avem deputați și senatori ai diasporei, despre care imensa majoritate a românilor din afara granițelor nici nu știu măcar că există. Acest lucru este grav, foarte grav și trebuie să punem osul la treabă, deoarece problemele sunt foarte multe.   

O clasificare a celor plecați de acasă, făcută de Isabel Allende, spunea că exilatul este cel care privește spre trecut și este mai degrabă nefericit iar emigrantul privește spre viitor cu încredere și este gata să profite de șansele care i se oferă. Plecarea că o acțiune impusă sau plecarea că alegere personală. Dacă ar fi așa, pare că mulți români sunt emigranți, dar au o mentalitate mai degrabă de exilați. Ce părere aveți?

În primul rând, spre deosebire de alte popoare, noi, românii, nu avem ceea ce s-ar putea numi experiența emigrării. Noi suntem foarte atașați de țară, de familie, de locurile natale. Din acest punct de vedere, sunt mulți români în diaspora care suferă, care se gândesc în fiecare zi la întoarcerea acasă, dar trebuie să le dăm posibilitatea să se întoarcă într-o Românie curată, prosperă, corectă. Când familiile sunt despărțite, soț-soție/părinți-copii, nu prea mai putem vorbi de oameni care privesc cu încredere spre viitor. E multă durere în aceste situații de viață și este o foarte mare problemă a românilor din diaspora, precum și a familiilor rămase acasă.

Revenind la întrebarea dumneavoastră, cred că majoritatea ne simțim și emigranți și exilați, în același timp. 

Primul lucru pe care îl veţi face în Parlamentul României? Din ce comisii parlamentare doriţi să faceţi parte ? 

Va trebui să învăț, ”pe repede înainte”, mecanismele de funcționare, să văd instrumentele pe care le am la îndemână, bugetele alocate pentru Diaspora, oamenii cu care trebuie să colaborez. Pentru că nu mă duc în Parlament să mă izolez sau să dorm într-un scaun, ci pentru a fi o voce puternică. Evident, Comisia pentru comunitățile de români din afara țării este prima din care trebuie să fac parte. Apoi, așa cum am spus, vreau să iau Diaspora "la pas", nu să mă închid într-un birou. Problemele sunt foarte multe, diferite de la țară la țară și uneori de la comunitate la comunitate. Nimeni nu poate spune că le știe pe toate, dar este datoria ta, ca parlamentar, să fii prezent acolo unde ți se cere ajutorul și să găsești soluții. Acesta trebuie să fie un mod obișnuit de a lucra ca politician, nu o excepție, deoarece și politica este o meserie. Prea ne-am obișnuit să scuzăm politicienii și să ne arătăm dezamăgiți de inactivitatea lor. Nu, ești plătit pentru a lucra în interesul cetățeanului, așa că fă-ți treaba. 

Cum vedeţi raportul dintre Stat şi cetăţean? Până unde trebuie să intervină Statul în economie ?

Ideal ar fi ca intervenția să fie minimă și lucrurile să se așeze corect și de la sine, dar vedem ce vremuri trăim acum, cât de sever este afectată economia și în statele din elita financiară și cum se strigă după ajutorul și intervenția statului. Avem apoi o lume aflată într-un proces fantastic de rapid de schimbare, de globalizare, sunt forțe economice capabile să te înghită cu totul, dacă nu știi să-ți protejezi economia. Din punctul meu de vedere, trăim o perioadă în care statul trebuie să aibă o strategie foarte clară și o doză bine calculată de intervenție pentru protejarea și dezvoltarea economiei.   

Ce raport trebuie să fie între Stat si Biserică? 

Eu sunt un creștin ortodox practicant, am respect pentru credința oricărui om, pentru că și pe mine credința mă face să lupt în fiecare zi să fiu mai bun, să mă implic mai mult, să-mi pese de semenii mei. Referitor la raportul între Stat și Biserică, indiferent despre ce credință sau cult religios vorbim, eu mi-aș dori să existe o relație de sprijin, de ajutor reciproc, de conlucrare.

Iar dacă Mântuitorul nostru Iisus Hristos spunea "să-i dăm cezarului ce este a cezarului și Lui Dumnezeu ce este a Lui Dumnezeu", cred că sublinia foarte clar până unde merge acest raport.

Basarabia este România? Ce agendă trebuie să avem în relația cu Republica Moldova? 

Pentru mine Basarabia este România și îmi doresc să fim cât mai aproape de frații noștri de peste Prut. Să-i sprijinim și să reușim să fim un exemplu bun pentru ei, să vadă în noi ceea ce ți-ai dori să vezi într-un frate. Din păcate, de-a lungul timpului, nu putem spune că le-am oferit prea multe motive să fie mândri de noi. 

În momentul de față, singura posibilitate să îndepărtăm granița dintre noi este prin aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Ar fi ceva extraordinar și trebuie să facem toate eforturile, pe ambele maluri ale Prutului, pentru ca acest lucru să fie posibil în viitorul apropiat. 

Ultima carte pe are aţi citit-o? Ultimul film pe care l-aţi văzut? 

Ultima carte, "Cele 21 de legi supreme ale liderulu", de John Maxwell, iar ultimul film văzut a fost ”Ostrov”, un film absolut minunat, regizat de Pavel Lungin.