Maia Sandu. Revoluție morală în Bloodlands și fragilitatea fizică. Coordonate de portret

Europa de Est încă își trăiește angoasele, traumele post-totalitare, tranzițiile și transformările, visele și speranțele. Europa de Est rămâne Bloodlands, așa cum perfect a numit-o Timothy D. Snyder.

Zilele acestea am celebrat 31 de ani de la Căderea Zidului Berlinului, un timp în care un zid fizic se prăbușea, o lume se înălța, iar Europa vibra de emoția trăirilor.

Trenul istoriei va trece în Moldova pe 15 noiembrie, căci țara se află la o răscruce de drumuri istorice și destine.

Reinventarea politicului este o chestiune destul de complicată în această parte a Europei, una în care discursul politic are anumite accente care nu sunt compatibile cu democrația liberală de sorginte europeană.

Numele Maiei Sandu este cunoscut publicului român de o lungă perioadă de timp și mereu în note pozitive de portret. Însă zilele acestea numele său îl putem pronunța cu drag și cu speranță, căci destinul țării sale se leagă de victoria în alegerile prezidențiale.

Victoria sa în alegerile care vor veni nu va fi una strict politică, ci o revoluție de idei, o revoluție morală care aduce schimbarea într-o lume vetustă, cenușie și dominată de corupție. O victorie radiantă a oamenilor corecți și onești în fața unui sistem mizerabil, în fața unei mlaștini morale.

Vocea sa este vocea speranțelor a mii de oameni, bătrâni și tineri, femei și bărbați, dar mai ales tineri, cei care privesc cu enormă admirație spre chipul Maiei, unul onest și care te tratează cu empatie. Tonul vocii sale este unul cald și e suficient să-i asculți o intervenție publică astfel încât să îți rămână imprimat în memoria afectivă. Este omul care scrie istoria onoarei și a demnității politice.

Nu este politicianul care exploatează angoase, conflicte, traume istorice,  diviziuni, frici, spaime, durere și derive. Caută mereu și pledează pentru unitate, căci Moldova este o țară dezbinată politic și fragmentată etnic.

Portretul Maiei Sandu nu poate fi trecut cu vederea, căci, în perspectiva unei victorii, va fi și o schimbare a generațiilor, dar și una de partea bună a istoriei. Dacă va deveni președinte, va fi a 4-a femeie președinte într-o fostă republică sovietică, după Dalia Grybauskaitė în Lituania, Vaira Vīķe-Freiberga în Letonia și Kersti Kaljulaid în Estonia. Desigur, un club politic select al singurelor state post-sovietice devenite funcționale și democratice, membre NATO&UE.

Puțini știu însă parcursul său intelectual, politic, dar și angajamentul său în viața politică din Moldova. În istoria și biografia sa personală nu e loc de impostură și corupție.

Născută într-o localitate rurală în Fălești, raion la granița cu România, Maia Sandu face parte din generația copiilor născuți în URSS sub domnia centrală lui Leonid Brejnev (fost secretar general PCUS în Moldova) și domnia locală a lui Ivan Bodiul.  

Generația sa a fost una norocoasă, căci e cea care privea cu ochii deschiși și inocenți procesul istoriei, procesul falimentului sovietic.

O generație crescută sub timpuri, cu provocările sale, generație care astăzi are aproape 50 de ani, dar și generația celor care erau simpli minori care intrau în viață în momentul Căderii Zidului Berlinului, Toamnei Națiunior din 1989 și dizolvarea U.R.S.S. în 1991, generația care a îmbrățișat tânăra republică unională Moldova, ducând-o spre independența sa fragilă. Într-o scurtă caracterizare cronologică, un copil al ultimei generații a Războiului Rece, acea generație curajoasă și temerară care a îmbrățișat reforma lui Gorbaciov, perestroika și glasnostul, într-o exuberantă stare de libertate la care visau cei inrobiți de Imperiul Răului.

Își descrie anii copilăriei drept frumoși, liniștiți, într-o Moldovă rurală și calmă, departe de agitația sovietică a marilor orașe. Urmează școala și ajunge studentă la Chișinău chiar în 1989, annus mirabilis, anul Eliberării, anul în care la Chișinău avea loc Marea Adunare Națională. Parcurge studiile și ajunge funcționar în cadrul aparatului birocratic al ministerului economiei, consultant pentru administrație, consilier la oficiul Băncii Mondiale din Chișinău. Am zice o carieră obișnuită de funcționar central ambițios .

Numele său ajunge în atenția presei abia în 2012, când în vara tensionată a acelui an devine ministrul Educației în Guvernul lui Vlad Filat, figura Opoziției în fața Regimului Voronin, care avea să devină premier după 7 aprilie 2009.

Un politician discret și deloc vocal, se ocupă de reformele Educației în Guvernul Filat, iar apoi își păstrează portofoliul în Guvernul Leancă (din 2013), Maia Sandu fiind un ministru asumat de către PLDM.

Anul 2015 este, probabil, unul dintre cei mai complicați din tânăra istorie a Moldovei post-sovietice. Țara cunoaște o criză executivă de proporții, demisii la nivel înalt, 5 Guverne dintre care 2 interimare.

Maia s-a început cariera politică într-o zi de iulie 2012 ca ministru, iar tot într-o zi de iulie 2015 devine cunoscută drept propunerea de prim-ministru al Moldovei: un profil intelectual excelent, un om discret și competent, absolventă a unui curs de administrație la Harvard. Bref, un profil cu totul diferit în elitele politice ale Moldovei. Însă conflictele interne ale unei clase politice dominate de orgolii, afaceri și scheme de corupție o determină pe Maia Sandu să părăsească PLDM și să fondeze ulterior în 2016 un partid, un an la fel de dificil, marcat de crize politice și cererea de organizare a alegerilor anticipate, anul în care Vladimir Plahotniuc devine eminența cenușie a Moldovei prin impunerea lui Pavel Filip la Guvern, după ce anterior fusese chiar el refuzat de către președintele Timofti.

Partidul Acțiune și Solidaritate începe să se formeze, să crească și să fie validat de increderea oamenilor și a opiniei publice. Anul 2016 aduce și prima chestiune de schimbare structurală: președintele este ales prin votul direct, față de votul dat de parlamentari în forul Legislativ. Maia ajunge candidatul la prezidențiale în fața lui Igor Dodon, alegeri disputate și umbrite de acuzații de fraudă. Desigur, totul pe un fundal de atacuri misogine și sexiste, implicarea Bisericii și a structurilor de stat în defavoarea candidatului Sandu.

Însă victoria morală este de partea Maiei, căci ea va primi aura unei speranțe la care aspiră o mare parte a oamenilor. Se formează atunci o imensă dorință de schimbare la firul ierbii, lucru extraordinar într-o societate marcată de lipsa unei active societăți civile.

Nu a ajuns premierul Moldovei în 2015, ci în iunie 2019, în urma unei alianțe contra naturii, dar necesare cu PSRM, alianță care avea să îl debarce pe Plahotniuc și să elibereze din captivitate Moldova. Din păcate, un mandat scurt, efemer, de 5 luni, însă plin de realizări, mandat sfârșit în urma unei moțiuni de cenzură depuse chiar de către PSRM. Ne-am putea întreba: de ce? Cheia este, firește, Justiția. Guvernul a dorit să demareze o profundă depolitizare a actului Justiției, iar acest lucru a atras demiterea Maiei Sandu de la șefia Executivului. Ce garanție de onestitate mai mare putem cere de la Maia Sandu? Voilà le rêve.

Profilul său moral, intelectual, public și politic este unul superior celor mai mulți politicieni din Estul Europei. Putem afirma cu toată convingerea că întrunește toate calitățile unui om politic al Cetății Europene: inteligență, profesionalism, empatie, carismă.

Profundul său caracter, atașament față de valorile Cetății europene, împărtășirea și transpunerea lor în conduita unui președinte vor reprezenta cele mai puternice garanții de stabilitate, democratizare și prestigiu internațional pentru Republica Moldova. Moldova are nevoie de revoluția morală a schimbării pe care doar un om ca Maia Sandu o poate aduce, atunci când empatia, compasiunea, bunătatea, integritatea, corectitudinea și cinstea vor ajunge coordonatele morale ale președintelui.

Discretă, elegantă, dar simplă, tăcută, dar curajoasă, intransigentă și riguroasă moral cu ea însăși și cu cei din jur, mignonă, ai crede că aspectul său fizic nu ar ascunde atâta putere interioară de a lupta cu bărbați într-o lume misogină și într-o societate unde politica este un for limitat rezervat unor masculi, o lume falocrată. O lume conservatoare, care acceptă cu greu ideea schimbării, mai ales una adusă de o femeie.

Notă: Textul nu este unul de campanie, nu este un text asumat politic. Este doar o mărturie în note personale, o scriitură subiectivă, un text care își propune să elogieze chipul unui om care se află la temelia edificiului meu personal și afectiv.