Portret de candidat. Ana Guţu, candidat PMP la Senat, Vrancea: „Unirea cu Republica Moldova e un scop politic suprem, pentru care merită să mă implic în activitatea politică din România”

Vorbim prea mult despre politicienii cu notorietate. Fie că îşi continuă cariera, după multe mandate, fie că nu au mai prins loc pe liste, deşi sunt foarte cunoscuţi. 

Proiectul Portret de candidat îşi propune să le ofere un spaţiu de exprimare celor care încă nu sunt familiari publicului. Dar care au ceva să îi propună acestuia. Invitaţi sunt candidaţi la alegerile parlamentare care se prezintă pentru prima dată. Oameni deja realizaţi într-un domeniu profesional, care au intrat după aceea în politică. 

Invitatul de astăzi este Ana Guţu, profesor universitar, în prezent secretar de Stat la Departamentul pentru Relaţia cu Republica Moldova. Fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, se prezintă pentru prima dată la alegerile parlamentare din România, în circumscripţia Vrancea, la Senat. 

Cine sunteți, doamna Ana Guţu, şi ce căutaţi în politica românească? Aveti deja un parcurs politic important în Republica Moldova. 

Ana Guțu: Sunt profesor universitar, doctor în filologie romanică, am parcurs academic axat pe cercetare/predare în domeniul lingvisticii romanice şi o bogată experienţă în managementul universitar. Am fost activ implicată în proiectele Agenţiei Universitare a Francofoniei şi am făcut parte din instanţele sale de conducere (2009-2017), sunt autoare de monografii ştiinţifice, manuale, curricula, articole şi eseuri ştiinţifice, redactate în limbile franceză şi română. Iar sintagma dumneavoastră interogativă: ”Ce caut în politica românească?” îmi pare provocatoare. 

În primul rând, sunt româncă, cetăţean al României cu acte în regulă, am drepturi constituţionale, de a alege şi a fi ales. Nu sunt un vagabond anonim, sau un oportunist penal, venit de nicăieri, care ”atentează” la fotoliul de ales al poporului din România. Nu am căutat şi nici nu caut vreun interes material în politică. Mă preocupă valorificarea prestaţiei mele intelectuale în procesul decizional politic din România pentru binele comun. Activismul meu ca cetăţean informat, integru şi bine intenţionat, cu un spirit acut al responsabilităţii, m-a propulsat atât în viaţa politică din Republica Moldova (deputat în parlamentul RM 2009-2014), unde am făcut istorie, cât şi în viaţa politică din România. 

Din ianuarie 2020, la propunerea lui Traian Băsescu, preşedintele de onoare al PMP, mi-am asumat funcţia (politică) de secretar de stat la recent creatul Departament pentru Relaţia cu Republica Moldova din Guvernul României, iar de curând am acceptat invitaţia de a deschide lista pentru Senatul României în judeţul Vrancea. 

Ce le propuneţi alegătorilor din Vrancea? Nu sunteți de pe aici. De ce să vă voteze? 

Ana Guțu: Un senator sau deputat, chiar dacă este ales pe circumscripţie, are nu doar responsabilităţi în faţa alegătorilor din teritoriu, ci şi responsabilităţi la nivel de ţară. În acest sens, pe lângă faptul că voi fi receptivă la toate solicitările cetăţenilor români din Vrancea, unde voi avea audienţe, voi promova legi pentru implementarea în România a politicilor publice din domeniile prioritare: sănătate, educaţie, infrastructură. Nu în ultimul rând, mă voi implica plenar în elaborarea şi punerea în aplicare a unei strategii naţionale pentru a asigura dezvoltarea în ascendenţă a relaţiei bilaterale România-Republica Moldova. 

Menţionez că PMP este unicul partid din România care promovează, prin programul său politic, cel de-al treilea proiect de Ţară – Unirea României cu Republica Moldova. După aderarea României la UE şi NATO, Unirea cu Republica Moldova este un scop politic suprem, pentru care merită să mă implic în activitatea politică din România. 

Primul lucru pe care îl veţi face în Parlamentul României? Din ce comisii parlamentare doriţi să faceţi parte? 

Ana Guțu: Dacă alegătorii din Vrancea îmi vor acorda votul lor de încredere şi voi ajunge senator, prima mea iniţiativă va fi crearea unui grup interparlamentar România-Republica Moldova pentru unificarea celor două state româneşti. Republica Moldova a semnat şi a ratificat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană în 2014, care îi permite să beneficieze de zona de liber schimb aprofundat şi cuprinzător, produsele moldoveneşti având acces pe piaţa europeană, inclusiv cea românească. De altfel, România a devenit cel mai important partener comercial al Republicii Moldova. 

Totodată, în Acordul de Asociere, nu este stipulată nicio referinţă la art.49 al Tratatului de la Lisabona, care i-ar garanta Republicii Moldova o perspectivă clară de aderare la UE. Prin urmare, amplasarea Republicii Moldova în acelaşi pachet „post-sovietic” al Parteneriatului Estic, alături de Ucraina, Belarus, Georgia, Armenia şi Azerbaidjan, e stigmatizată de incertitudinea unei date predictibile pentru accederea Republicii Moldova în UE. Vor urma şi alte iniţiative legislative legate de sănătate (o nouă legislaţie de reglementare a domeniului sănătăţii), educaţie (promovarea coerentă a educaţiei incluzive, elaborarea noilor politici educaţionale pentru diminuarea analfabetismului funcţional şi a abandonului şcolar), protecţia mediului ambiant (promovarea energiilor regenerabile, a transportului ecologic, diminuarea poluării zonelor urbane etc.), digitalizarea instituţională a României, democraţie electorală (reducerea numărului de parlamentari la 300, alegerea primarilor în două tururi, modificarea legii referendumului pentru a permite comunităţilor locale de a decide asupra împrumuturilor angajate în beneficiul comunităţilor). 

Îmi doresc foarte mult să am posibilitatea de a activa în Comisia pentru Politică Externă, în Comisia Educaţie, Cercetare, Mass-Media, în Comisia pentru Românii de Pretutindeni, deoarece experienţa mea profesională şi politică îmi va permite să fac faţă tematicilor ce ţin de activitatea lor. 

Cum vedeţi raportul dintre Stat şi cetăţean? Până unde trebuie să intervină Statul în economie? 

Ana Guțu: Un monarh francez, în secolul al XVI-lea, l-a întrebat pe cardinalul său cum ar trebui să guverneze regatul Franţei pentru ca poporul să fie fericit. Cardinalul i-a răspuns: lăsaţi poporul să se guverneze prin el însuşi, şi cu siguranţă oamenii vor fi fericiţi. Pledez pentru libertatea economică a individului, pentru un stat instituţional minimalist, în care individul beneficiază de drepturi garantate de stat, munceşte liber, îşi plăteşte impozitele, şi, desigur, graţie simplificării birocraţiei instituţionale, să poată accesa de pe telefonul mobil orice instituţie, de la care să obţină facil orice tip de document de care are nevoie. 

Desigur, cetăţeanul să şi poată vota electronic, prezervând astfel resurse materiale şi umane costisitoare. Economia de piaţă nu are nevoie de reglementări, statul intervenind suveran în situaţii de forţă majoră, de tipul pandemiei Covid-19, când ar fi fost ideal ca statul român să fi fost capabil să lanseze tratamente şi vaccinuri anti-Covid-19, investind generos (anterior) în cercetarea autohtonă şi în sistemul sanitar autohton. 

Ce raport trebuie să fie între Stat si Biserică? 

Ana Guțu: Credinţa este cadrul existenţial uman constituit de-a lungul secolelor, care îi asigură omului echilibrul spiritual, atât de important pentru relaţiile de familie, cele profesionale şi societale. În acelaşi timp, laicitatea în versiunea franceză, pentru care a militat Aristide Briand în Adunarea Naţională a Franţei în 1910, deseori nu are aceeaşi interpretare în România, ţară majoritar creştin ortodoxă. Convingerea mea este că instituţiile ecleziastice trebuie să fie separate instituţional de stat, indiferent de cultul pe care îl reprezintă. Iar exemplul Republicii Moldova este elocvent în sens negativ la acest subiect: Mitropolia Moldovei, cu cel mai mare număr de enoriaşi şi biserici, este dependentă de Patriarhia Moscovei, iar implicarea Mitropoliei Moldovei în fenomenul politicii din Republica Moldova a făcut să frâneze calea sa firească spre vest, spre România. 

Basarabia este România? Ce agendă trebuie să avem în relația cu Republica Moldova? Aveţi o platformă unionistă, credeţi că este posibil acest lucru în viitorul apropiat? 

Ana Guțu: Aşa cum am menţionat mai sus, pledez pentru reunificarea celor două state româneşti – România şi Republica Moldova, această reunificare politico-juridică se poate produce în conformitate cu Actul final de la Helsinki din 1977, articolul 1, prin metode paşnice, democratice, agreate de cetăţenii ambelor state. Unirea poate fi votată fie prin referendum, fie în Parlamentele Republicii Moldova şi cel al României. Eu pledez pentru democraţia electivă, adică pentru votul în Parlamentele din România şi din Republica Moldova. Să ne amintim că, în an centenar, 2018, cele două camere ale Parlamentului României au votat o Declaraţie al cărei punct final stipulează foarte clar: „...că România şi cetăţenii ei sunt şi vor fi întotdeauna pregătiţi să vină în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare din partea cetăţenilor Republicii Moldova, ca o expresie a voinţei suverane a acestora”. 

Prin urmare, soluţia Unirii celor două state româneşti se află în Republica Moldova, unde masa critică a alegătorilor unionişti (cotată actualmente la 33% conform ultimelor sondaje) trebuie să trimită în Parlamentul din Chişinău o majoritate calificată pentru a vota Declaraţia cu privire la Unirea Republicii Moldova cu România. Când se va întâmpla acest lucru – atunci se va produce Unirea căci, vă asigur, la doar o oră-două distanţă, Parlamentul reunit al României va recunoaşte o astfel de Declaraţie şi o va sprijini prin vot majoritar. 

Sunteţi într-o companie foarte pestriţă pe liste. Foşti şefi PSD, ca Radu Preda şi Alexandru Oprean, figuri din trecut, că Elena Băsescu şi Sergiu Sechelariu, sau Doru Coliu, actualul deputat pentru Diaspora, care a fost la închisoare, nu are nici un fel de studii, a demisionat din funcţiile din PMP dar candidează la Telorman. Este posibil ca politicienii basarabeni să fie pe liste doar pentru a atrage electoratul cu acte româneşti din Republica Moldova, dar rolul decizional viitor să fie decorativ? 

Ana Guțu: Sistemul de vot circumscripţial din România atrage inevitabil fenomene de genul nomadismului partinic – liderii politici de la nivel local, constrânşi să obţină finanţări de la bugetul public central pentru proiecte infrastructurale majore, deseori îşi schimbă carnetele de partid. Acest fenomen este întâlnit în cazul democraţiilor emergente, în care deocamdată nu s-a înrădăcinat cultura politică transgeneraţională – de exemplu, a fi conservator sau liberal din străbunici. Totodată, consider că cetăţenii care au probleme serioase cu integritatea ar trebui să se abţină de la participarea în competiţii electorale – căci ne dorim cu toţii ca România să facă progrese notorii în toate domeniile, inclusiv pe dimensiunea constituirii unei clase politice integre, responsabile şi demne. Iată de ce, din punctul meu de vedere, implicarea intelectualilor, după exemplul lui François-René de Chateaubriand, care a militat politic pentru libertatea de exprimare a oamenilor presei în secolul al XIX-lea, Victor Hugo, care a dominat secolul al XIX-lea prin militantismul său politic împotriva pedepsei cu moartea, pentru drepturile cetăţeneşti, Nicolae Iorga, cel care şi-a identificat viaţa/creaţia sa de intelectual cu lupta politică pentru binele comun – este o condiţie sine qua non întru succesul fenomenului politic din orice ţară. 

România este Ţara noastră, unică, irepetabilă, frumoasă, cu oameni minunaţi, cu resurse binecuvântate de Dumnezeu şi este necesar ca să muncim cu toţii, inclusiv pe teren politic (oricât de inconfortabil ar fi el pentru un intelectual) pentru a o reîntregi, a o moderniza şi a o mişca înainte pe calea progresului în marea familie europeană. 

Ultima carte pe are aţi citit-o? Ultimul film pe care l-aţi văzut?

Ana Guțu: „Tu seras un homme, mon fils”, Paris, Gallimard, 2020, de Pierre Assouline. „Le chant du loup”, realizator Antonin Baudry.