VIDEO. Victimizarea jenantă a doctorului Alexandru Rafila și bagatelizarea asasinatelor atribuite tatălui său. „Încercarea de a anihila o persoană care are o imagine publică și poate să aducă procente la aceste alegeri este lipsă de democrație”/„Memorialul Durerii n-a fost obiectiv”

„Eu la dvs am răspuns pentru că vă consider un om serios”, i-a spus medicul Alexandru Rafila, proaspăt membru al PSD, duminică seară, realizatorului de la B1Tv Silviu Mănăstire, cel care în recenta campanie electorală pentru alegerile locale a lansat un atac furibund împotriva candidatei Clotilde Armand, „revoltat” de „detașarea” cu care aceasta ar fi tratat moartea unui angajat într-un accident de muncă pe când era directoare la Distrigaz. În schimb, crimele abominabile atribuite bătrânului torționar Alexandru Rafila și bagatelizarea activității criminale a acestuia de către fiul intrat în direct ca să certe presa că-i „anihilează” imaginea publică pe motiv de intrare în PSD nu i-au stârnit vreo reacție de revoltă „jurnalistului” Mănăstire.  

„Tatăl meu a terminat facultatea de Medicină în 1960, eu m-am născut în 1961, iar evenimentele la care faceți referire s-au petrecut în anii 48-49. Da, a lucrat (în aparatul Securității), până în 1949 în iunie. Am aflat despre aceste lucruri când eram student”, a povestit medicul Alexandru Rafila.  

Întrebat dacă tatăl său este persoana din documentele CNSAS, născută în URSS, în 1920, el a răspuns afirmativ.  

„Da, este adevărat. Bunicul meu a fost prizonier în Rusia și s-a întors de acolo cu un copil. Tatăl meu. Memorialul Durerii n-a fost obiectiv cu tatăl meu pentru că pus în paralel un film despre uciderea unor țărani din județul Arad. Acel lucru s-a întâmplat după luni, după ce tatăl meu fusese exclus din Securitate, dat afară din Partidul Comunist Român (pentru că nu ar fi corespuns cerințelor acestuia și nu ar fi putut să ducă la bun sfârșit colectivizarea, n. red.), iar tatăl meu a avut ulterior de suferit, a fost exclus din Facultatea de Medicină timp de șase luni pentru că a fost considerat un element dușmănos. Deci lucrurile sunt diferite. El nu a fost implicat în acel masacru: tatăl meu a fost exclu în iunie 1949, uciderea țăranilor s-a petrecut în august 1949. Tatăl meu a terminat al doilea facultatea de Medicină, la 40 de ani. Mă afectează emoțional povestea asta. Nu văd unde este vina mea că sunt fiul tatălui meu. A fost un atac concertat legat de opțiunea politică pe care a avut-o”, a mai spus Rafila la B1.  

El crede nu doar că trecutul tatălui său a ieșit din nou la suprafață pentru a-i afecta imaginea publică și procentele pe care le-ar aduce partidului în care abia s-a înscris, ci și că a vorbi despre trecut este „lipsă de democrație” riscând să nu ajungem niciodată o țară europeană.

„Ajungem într-o situație paradoxală: oricine are o intenție bună și încearcă să ajute la îmbunătățirea imaginii Parlamentului, la schimbarea mentalității că oamenii merg în Parlament în interes personal și nu în interesul public, oricine face acest lucru este automat atacat sau se încearcă excluderea lui. Eu n-am de ce să renunț la ceea ce am început, nu cred că a avea o opțiune social-democrată este un lucru rușinos. Cred însă că intoleranța și ceea ce se întâmplă în momentul de față, încercarea de a anihila o persoană care are o imagine publică și care ar putea să aducă procente în aceste alegeri, cred că este o lipsă de democrație și dacă ne vom îndrepta în acest sens țara noastră nu va ajunge niciodată o țară europeană”, s-a plâns medicul care a refuzat pe tot parcursul zilei de duminică să răspundă presei, deși a fost insistent solicitat de către diverse publicații.  

CITEȘTE ȘI: EXCLUSIV Medicul PSD-ist Alexandru Rafila, fiul unui lumpen criminal al Securității? ”A ucis partizani, a schingiuit familii nevinovate ca să spună unde se ascund aceștia, a dat foc locurilor unde se adăposteau, arzându-i de vii”. Colaboratorul NKVD-istului Mihai Weiss, aka ”Don Patricio”

„Să aplicăm măsurile împotriva celor care se opun legile statului”, răspunde scurt și la obiect Alexandru Rafila senior la întrebarea realizatoarei „Memorialului Durerii” legată de atribuțiile sale în cadrul Securității Arad al cărei șef a fost la sfârșitul anilor 1940.  

Lucia Hossu-Longin: „Deci Securitatea a semnalat prezența unei organizații și a unei mișcări de rezistență (care se opunea colectivizării în județul Arad, n.red.)...”

Alexandru Rafila (senior): „Nu numai că am semnalat-o. Am și reprimat-o.” (minutul 17.00). Cu ocazia târgului de la Arad din septembrie 1948 să facă răscoală. Asta a fost sarcina lor. Și nu s-a mai întâmplat nimic. Pentru că noi am arestat. Vreo 20 de fi fost”. Rafila i-a mai spus realizatoarei că nu știe ce soartă au avut arestații pentru că procesul a durat, iar el a plecat și că cei uciși (inclusiv social democratul Ștefan Zarea, torturat și omorât în bătaie) nu s-au întâmplat în „perioada mea”.  

La un articol dintr-un ziar din Arad care îl indica drept principal vinovat pentru crimele din acea perioadă, alături de prefectul de atunci, Alexandru Rafila senior răspunde senin, parcă deloc deranjat de gravele acuzații: „păi ce e mare lucru să pui acolo un nume?!”.  

„Da, Zarea (fruntaș social-democrat) a fost arestat când eram eu. Dar nu l-am cercetat eu. Nu a decedat în urma bătăilor. A fost bolnav și a fost internat în spital și a murit în spital. Se poate să-i fi mai bătut sau așa ceva...de unde să știu?! Din moment ce deținutul își recunoștea fapta sau apartenența, ce rost avea să îl mai torturezi?! Poate cei care au fost mai rezistenți, care n-au vrut să spună. (...) Am chemat medicul și medicul a spus că trebuie internat în spital. Că el a fost cam alcoolic. Zarea. Și a fost internat. A stat câteva săptămâni în spital”, a mai spus Rafila. (min. 23)

„Am fost un om corect. N-am arestat pe nimeni dacă nu a existat un document sau ceva...atuncea nu se proceda cu trafic de influență. N-a fost chiar așa. Le-am dat posibilitatea multor să-și vadă un părinte sau nu știu ce. Eu n-am anchetat niciodată. Nu-mi aduc aminte pe Zarea să-l fi anchetat eu, de exemplu”, îi răspunde fostul securist Rafila Luciei Hossu-Longin când aceasta îi aduce la cunoștință că rudele multor victime spun despre el că era renumit în Arad pentru duritatea arestărilor și anchetelor.  

Finalul „Memorialului Durerii” este răscolitor și revelator pentru gândirea torționarilor care nu s-au căit, rușinat și nu și-au exprimat niciodată public regretele pentru atrocitățile comise. Întrebat despre existența conștiinței chiar și la o vârstă tânără cum avea el pe atunci, Alexandru Rafila răspunde că da, ea ar fi trebuit să existe - „Da. Sigur. Conștiința luptei de clasă” - și că ar fi arestat-o chiar și pe Lucia Hossu-Longin dacă ar fi fost împotriva regimului. „Pe domnul Coposu îl înțeleg”, a mai spus Rafila referindu-se la faptul că Seniorul (la vremea intervievării lui Rafila președinte al PNȚCD) promitea dezvăluirea adevărului, deconspirarea tuturor securiștilor și tragerea lor la răspundere pentru atrocitățile comise.