"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
UPDATE: Medicul Alexandru Rafila a recunoscut public că tatăl său a fost acel Alexandru Rafila, șef al Securității Arad la sfârșitul anilor 40. Precizăm și că torționarul Alexandru Rafila a fost activat imediat după ocupația sovietică, fiind postat în poziții importante în aritmetica organelor represive și ajungând șef al Securității Arad chiar de la înființarea Securității, în vara lui 48, ceea ce arată că Rafila avea toate proptelele URSS posibile.
Dacă tatăl doctorului Alexandru Rafila este chiar seniorul Alexandru Rafila, fost șef al Securității Arad – așa cum susțin mai multe organisme media, dar și o serie de surse Podul.ro –, atunci părintele recentului candidat PSD este unul dintre cei mai prolifici lumpeni criminali ai Securității.
Mai exact, numitul Alexandru Rafila (pe care, după unele surse, l-ar chema și ”Matei”) s-a numărat printre principalii responsabili pentru măcelărirea țăranilor răsculați în comunele arădene, la sfârșitul anilor ꞌ40, din postura de șef al Securității Arad. Securiștii au tras cu mitraliere în țărani, secerând zeci de suflete. Descinderile s-au soldat și cu numeroase arestări urmate de ani grei de temniță în regim de exterminare.
De la înălțimea aceleași funcții, Alexandru Rafila i-a hăituit în permanență pe partizanii din Munții Zarandului, i-a torturat abominabil și a decis executarea sumara a unora dintre ei, la marginea satelor, pentru a înspăimânta întreaga suflare anticomunistă. Tot el a dat ordinele vizând sute de arestări brutale care au lovit fără milă în familiile partizanilor ce luaseră calea pădurii. Drept urmare, sute de oameni nevinovați (printre care femei, bătrâni și copii) au înfundat închisorile comuniste, fiind trimiși la frig, foamete, întuneric și moarte în chinuri.
Iată ce scrie Doina Jela în ”Lexiconul Negru”, preluând și informația că pe criminalul de la Arad l-ar chema și Matei:
”Rafila Matei maior, șeful Securității din Arad în 1948, când a avut loc înfruntarea dintre partizanii din Munții Zarandului și ai Codrului și trupele Securității. A ucis partizani, a schingiuit familii nevinovate ca să spună unde se ascund aceștia, a dat foc locurilor unde se adăposteau, arzându-i de vii. După unele informații, relatate în Memorialul Durerii, fusese medic în comuna Brezoaiele județul Dâmbovița”.
Potrivit CNSAS, ofițerul (maior) de Securitate Alexandru Rafila (născut în URSS) a condus Securitatea Arad între 1948-1949.
De notat că la sfârșitul anilor ꞌ40, Securitatea Arad se afla într-o colaborare intensă (relațiile fiind mai degrabă de subordonare) cu Securitatea Cluj, condusă de unul dintre marii lumpeni genocidari ai Securității: ne referim la Mihai Patriciu (pe numele său real Mihai Weiss), agent NKVD poreclit ”Don Patricio” pentru că luptase alături de brigăzile bolșevice în Războiul Civil din Spania. Să nu uităm că bolșevicii ”spanioli” au fost folosiți din plin de Securitate în primii ani de după înființare, fiind cei mai fideli criminali ai partidului. Faptul că Alexandru Rafila a fost uns la șefia Securității Arad în august ꞌ48, chiar din prima zi a acestei organizații criminale, arată că avea susținere puternică și că era foarte apreciat la vârful Securității.
Contactat de Podul.ro, istoricul și scriitorul Marius Oprea ne-a confirmat că Alexandru Rafila a fost un criminal sadic și prolific:
”În cercetările mele am găsit unele date despre Alexandru Rafila, fostul șef al Securității din Arad. Să știți că perioada ꞌ48-ꞌ49 a fost una de groază la Arad. Acolo au fost hăituiți și împușcați partizani, torturați și executați sumar. Securitatea din Arad a fost implicată în zdrobirea și împușcarea țăranilor care nu își puteau da cotele alea uriașe. Alexandru Rafila a fost un criminal prolific”.
Facem precizarea că unul dintre deținuții politici care au îngropat, în zidurile Cazinoului din Constanța, un mesaj scris pe o bucată ruptă dintr-un sac de ciment, era un țăran care fusese arestat de Securitatea Arad pentru revoltă. Vă prezentăm informațiile publicate de Marius Oprea despre deținutul Ioan Rusu, fiindcă astfel veți putea înțelege cum acționa Securitatea Arad sub conducerea lui Alexandru Rafila:
”Ioan Rusu , primul din lista‹ numelor de pe hîrtia de sac ›, pomenit ca‹ șef de echipă ›al celor ce lucrează interioarele Cazinoului, zis și‹ a 'lui Adam ›era din raionul Ineu, județul Arad, fiu al lui Adam și al Anei și se născuse în 23 mai 1909 în Apateu, unde locuiește data arestării, în 11 august 1949. A fost ridicat de Securitatea din Arad și a fost condamnat de Tribunalul Militar Timiș prin sentința 1811/1949 la trei ani în șisare, pentru răzvrătire .
În vara anului 1949, la Apateu, ca și în alte comune din Bihor și Arad au avut loc revolte țărănești, din cauza cotelor mari impuse produsul agricol. La finele lunii iulie, a început o acțiune coordonată a trupelor de Securitate și a activiștilor de partid, trimiși în număr mare în zona comunelor răsculate. La Șomoșcheș, Șepreuș și Ineu, activiștii de partid au fost bătuți și alungați, iar la 31 iulie țăranii din Apateu s-au alăturat și ei răsculaților, bătîndu-i și alungîndu-i pe membrii de partid din comună, care făcând propagand în vedere colectivizării în strigătele de ‹Niciun bob de gru la colectare›, ‹Să iasă afară toți străini din comună›, ‹Nu avem nevoie de nădragi de la oraș› .
Represiunile nu au întârziat. Mobilizarea Securității a fost o masivă: sa după cu mitraliera în țări din comunele răsculate , zeci dintre ele fiind uciși pe loc , inclusiv în Apateu, apoi manifestări activi la revolte au fost arestați și condamnați. Nu puteau fi arestați toți: după rapoartele partidului, în întrega zonă participă la revolte circa 30.000 de țări. În comuna Apateu au fost executate pe loc, după intervenția Securității, trei țări, Simion Stana de 28 ani, Ioan Mangu de 34 ani și Petru Moț, de 53 ani, ale căror cadavre au fost lăsate trei zile neîngropate, sub ochii sătenilor. Alți 22 de țărani au fost arestați. Ioan Rusu, șeful echipei de stucatori de la Cazionul din Constanța sa număr printre aceștia din urmă ”.
Medicul Alexandru Rafila nu a putut fi contactat până la ora publicării acestui articol.
