Alo, Curtea Constituțională a R. Moldova? Rusofilul Dodon calcă zilnic în picioare Constituția și nimeni nu se sesizează. ”Politica externă” a Moscovei, demantelată de Iurie Reniță

Alo, Curtea Constituțională a R. Moldova? Rusofilul Dodon calcă zilnic în picioare Constituția și nimeni nu se sesizează. ”Politica externă” a Moscovei, demantelată de Iurie Reniță

Deputatul Iurie Reniță (fost ambasador al Basarabiei la București) nimicește, pe Facebook, toate așa-zisele proiecte de politică externă fluturate de opulentul rusofil, socialist și românofob Igor Dodon, avertizând în termeni duri că bufonul Moscovei încalcă într-o veselie Constituția, transformând R. Moldova din republică parlamentară în republică prezidențială, cu girul Guvernului și al Parlamentului, instituții esențiale pe care le controlează.

De asemenea, Iurie Reniță demantelează punctual toate marotele așa-zise ”de politică externă” (în fapt, avem de-a face cu obsesiile Rusiei putiniste) anunțate recent de rusofilul Dodon, prin nesocotirea totală a Constituției. Vă prezentăm comentariile deputatului:

Dodon și fițuica lui de Politică Externă

Fițuica de Politică Externă, prezentată de cel mai antinațional Președinte pe care l-a avut vreodată Republica Moldova de la ’91 încoace, cu ocazia lansării în campania prezidențială, este o mostră clasică de docilitate față de Federația Rusă. Contrar prevederilor legale existente, Igor Dodon își arogă împuterniciri, pe care Constituția nu i le conferă șefului statului. Drept confirmare a celor menționate mai sus reproducem integral articolul nr. 86 din Constituție privind atribuțiile Președintelui în domeniul politicii externe:

(1) Preşedintele Republicii Moldova poartă tratative şi ia parte la negocieri, încheie tratate internaţionale în numele Republicii Moldova şi le prezintă, în modul şi în termenul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului.

(2) Preşedintele Republicii Moldova,la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai Republicii Moldova şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

(3) Preşedintele Republicii Moldova primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici ai altor state în Republica Moldova.

Pentru orice persoană, cu elementare cunoștințe în domeniul Relațiilor Internaționale și a Diplomației (cu excepția lui Igor Dodon), este foarte clar că în cazul primului alineat aceste activități sunt derulate de către Guvern (prin intermediuluil Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene) și Parlament (ratificare), Președintelui revenindu-i preponderent partea procedurală (tehnică). Atribuțiunile Președintelui din acest alineat niciodată nu vor putea fi realizate, dacă în acest proces nu participă Guvernul (Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene) și Parlamentul.

Așadar, în conformitate cu prevederile articolului 66 din Constituție Parlamentul aprobă direcțiile principale ale politicii interne și externe a statului, iar conform articolului 96 din Legea Supremă Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului, în aceste condiții poziția și atribuțiile șefului statului în domeniul politicii externe având un caracter protocolar și procedural. Deopotrivă, alineatele 2 și 3 ale articolului 96 din Constituție nu pot fi realizate de către Președinte fără inițiativa și contribuția Guvernului și a Parlamentului. Doar aceste drepturi îi sunt conferite șefului statului de către Constituție în domeniul politicii externe, nimic mai mult.

Un Președinte, într-o țară cu regim parlamentar (cum e cazul Republicii Moldova) este obligat să respecte Direcțiile Strategice ale statului în domeniul politicii externe, abrobate de Parlament și implementate de Guven prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene. De asemenea, este evident că șeful statului poate veni cu sugestii, propuneri și inițiative în domeniul politicii externe, dar toate acestea trebuie să fie în concordanță cu deciziile Parlamentului și ale Guvernului în domeniul respectiv, adică să fie examinate și aprobate de către cele 2 instituții fundamentale ale statului.

O examinare exigentă și responsabilă a activității lui Igor Dodon în domeniul politicii externe denotă incontestabila nerespectare, intenționată și flagrantă, a prevederilor constituționale, în complicitate cu acceptul Guvernului și a Parlamentului, care i-au permis acestuia să acționeze de parcă am fi într-o republica prezidențială sau semiprezidențială. Faptul că Dodon și-a arogat unilateral și în mod abuziv atribuții în domeniul politicii externe, ce nu sunt prevăzute de Constituție, ar trebui să constituie subiectul unei examinări echidistante și exigențe a Curții Constituționale, inclusiv sub aspect penal de către Procuratura Generală.

Deoarece până în prezent ne-am referit doar la aspectele legale (constituționale) ce revin șefului statului în domeniul politicii externe, în continuare vom purcede la examinarea conținutului documentului (fițuicii), prezentat de acesta cu ocazia lansării în campania prezidențială sub genericul POLITICA EXTERNĂ. În contradicție cu prevederile constituționale Igor Dodon își atribuie, din nou, responsabilități ce nu aparțin șefului statului. Pornind de la realitățile încă existente, avându-i în calitate de complici și de parteneri pe cei de la partidul Democrat, Dodon își prezintă obiectivele în domeniul Politicii Externe de parcă el ar fi, deopotrivă, Parlamentul și Guvernul. Atât forma, nemaivorbind de conținutul fițuicii, trădează o lipsa totală de respect față de Constituție și de legile statului nostru. Dodon stabilește, de unul singur, Direcțiile Strategice în domeniul politcii externe, substituind, în mod premeditat, responsabilitățile care, de fapt revin Parlamentului. Deoarece nu e pentru prima dată când își permite asemenea ilegalități, cu acceptul tacit al conducerii Parlamentului și a Guvernului, acesta produce o ”adevărată masterpice/capodoperă”, de care i-ar fi rușine chiar și unui student de la anul I de la facultatea de Relații Internaționale. Făcând abstracție de caracterul neconstituțional al direcțiilor strategice conținute în fițuică, propun să examinăm cele 9 compartimente ale acesteia:

1. PUNTEA DINTRE EST ȘI VEST. O poveste mai veche și caducă, lansată odată cu obținerea Independenței de la imperiul sovietic și semnarea de către Președintele Mircea Snegur a Acordului de aderare a Republicii Moldova la CSI pe 21 decembrie 1991, la Alma-Ata. Țările Baltice nu au semnat documentul respectiv. Găselnița cu puntea dintre Est și Vest n-a avut, în realitate, vreo relevanță sau eficientă economică, socială sau politică serioasă, aceasta figurând doar în mentalitatea și în declarațiile demagogice ale factorilor politici de la Chișinău, care mereu ne ademeneau cu râurile de lapte de la oaia euroasiatică și de la dolofana și generoasa vacă vestică. Cazul Țărilor Baltice ne-a demosnstrat cu prisosință inconsistența acestor declarații demagogice. Factorul geografic nu mai are actualmente relevanța de altă dată în poveștile cu punțile dintre Est și Vest, ci, mai degrabă, contează politica externă coerentă, consecvență și previzibilă pe care o promovezi pe plan internațional (iarăși revin la exemplul Balticilor). Doar o persoană mioapă politic sau total subordonată intereselor estice poate să mai considere și să promoveze ideea că țările vestice ar avea nevoie de "puntea moldovenească" pentru a-și edifica relațiile lor directe cu statele estice. Așadar, demagogie și manipulare ideologică pentru a menține conectată permanent "puntea moldovenească" la calea estică (rusească).

2. STATUTUL DE NEUTRALITATE AL MOLDOVEI. E dreptul suveran al oricărui stat suveran să-și decidă, de unul singur, opțiunile sale politice, economice sau geopolitice. Acest drept este consfințit de cele mai relevante documente internaționale (Carta ONU, Actul Final de la Helsinki, Carta de la Paris pentru o nouă Europa s.a), precum și în principiile fundamentale ale dreptului internațional. Referirea la modelul de neutralitate al Austriei, Suediei și Finlandei este una inconsistentă și pur demagogică, cu o evidentă tentă politică și chiar electorală. Mă voi referi la un exemplu cât se poate de concludent: chiar dacă sunt state neutre, cele 3 țări au, în unele cazuri, o participare mult mai activă și consistentă în cadrul programelor și proiectelor NATO (sub egida Parteneriatului pentru Pace) decât chiar multe țări membre ale Alianței Nord Atlantice. Austria, Suedia și Finlanda beneficiază anual de asistență financiară de multe milioane de euro prin intermediul multiplelor proiecte derulate cu NATO. Un factor fundamental ce le deosebesc pe cele 3 state neutre de așa-numita neutralitate a Republicii Moldova: niciuna dintre acestea n-au pe teritoriul lor armate străine, precum e în cazul nostru. Neutralitatea permanentă a Republicii Moldova ar avea vreo relevanță doar în cazul în care pe teritoriul nostru nu s-ar mai afla armata rusă de ocupație, fapt confirmat la cel mai înalt nivel juridico-politic și de Curtea Constituțională. Promovarea la ONU a unei Rezoluții speciale privind neutralitatea permanentă, dar cu armata rusească pe teritoriul nostru, este o aberație extrem de periculoasă pentru securitatea și integritatea teritorială a statului nostru. Această "prioritate strategică" în domeniul politicii externe, promovată cu atâta ardoare și insistență de către Igor Dodon, trădează subordonarea totală a acestuia intereselor Federației Ruse. Mai întâi retragem armata rusă și munițiile ei de pe teritoriul nostru, în conformitate cu Rezoluția Adunării Generale a ONU din 22 iunie 2018, și doar după aceea vom vedea ce fel de neutralitate este convenabilă Republicii Moldova, altfel orice politician de la noi, care promovează aceste "deziderate strategice" face jocul Kremlinului.

3. COOPERAREA MOLDOVEI CU MIȘCAREA DE NEALIERE. Nu aș dori să stărui prea mult asupra acestui deziderat dodonist, deoarece el reprezintă, sută la sută, o pledoarie rusească pe care Moscova ține, în mod neapărat, să o implementeze în Republica Moldova, deopotrivă cu așa-numita neutralitate permanentă recunoscută de ONU, dar cu armata de ocupație pe teritoriul nostru. Cel mai sărac și corupt stat european, cu integritatea teritorială subminată, vrea să adere la mișcarea de nealiniere? Este lesne de înțeles care sunt interesele și cărui stat servesc acestea.

4. COOPERAREA CU PARTENERII STRATEGICI – SUA, CHINAȘI TURCIA. Chiar dacă a plasat SUA prima în lista țărilor prioritare, nicidecum acest fapt nu conferă credibilitate, dar și necesitate în a stabili, cu adevărat, partenerii strategici ai Republicii Moldova. A exclude UE și țările Uniunii Europene, cu referire specială la România și Ucraina din această listă, conferindu-le doar un rol secundar, trădează orientarea, dar și angajamentul politic al lui Dodon de a urma întocmai indicațiile Moscovei. Prezența SUA în lista e o chestiune doar de imagine, o tentativă de a conferi credibilitate specială și primordială relațiilor cu China și Turcia, țări cu regimuri autoritare și dictatoriale, care violează flagrant drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Aceste două regimuri îl inspiră pe pretendentul la un nou mandat prezidențial. Păzea! Este regretabil că “vedeta nr.1 a politicii externe moldovenești“ n-a inclus în lista țărilor strategice Bahamas, Maldive, Seychelles, Emiratele Arabe Unite, doar el a fost și pe acolo. Dar cum rămâne cu muntele Athos și cu Grecia, unde preacucernicul pravoslavnic Dodon a tot bătut mătănii pentru viitorul fericit al “poporului moldovenesc” în constelația înfloritoare euroasiatică, cu neutralitate permanentă internațional recunoscută și cu armata rusă “eliberatoare”?

5. COOPERAREA CU ROMÂNIA ȘI UCRAINA. După ce a compromis total relațiile cu aceste două state vecine, "marele strateg" în domeniul politicii externe mai crede că ar avea vreo posibilitate să "dinamizeze" raporturile bilaterale după ce le-a "dinamitat" definitiv. Nerecunoașterea integrității teritoriale a Ucrainei de către Dodon și impardonabilile atacuri (bădărănești) împotriva României îl descalifică definitiv pe liderul PCRM de a mai stabili vreo relație civilizată cu cele 2 țări. Să treci pe plan secund și să ignori intenționat contribuția fundamentală a României ca principal partener comercial și sutinator dezinteresat al Republicii Moldova în procesul de integrare europeana denotă doar reavoință și ură patologică față de valorile noastre comune, consfințite prin aceeași limba, aceeași cultură și aceeași istorie. Iată ce-l sperie cel mai mult pe antinationalul Dodon în relația cu România.

6. CONTINUAREA COOPERĂRII CU SUCCES CU FEDERAȚIA RUSĂ. O abordare exigentă și responsabilă confirmă necesitatea de a avea o relație civilizată, în baza respectului reciproc și a principiilor dreptului internațional, care trebuie de menținut cu Federația Rusă. Dar după ce trupele ruse de ocupație se află ilegal pe teritoriul nostru, după ce războiul hibrid și-a găsit cea mai primitoare și favorabilă conjunctură la noi, după ce fructele și legumele noastre sunt distruse cu buldozerele, iar gardurile din fundul Siberiei sunt zugrăvite cu vinurile noastre doar pentru că ne-am dorit ca produsele moldovenești să ajungă și pe piata europeană, după toate acestea mai consideri că "Rusia este partenerul strategic principal al Republicii Moldova"? Servilism și slugărnicie repulsivă cu grave repercusiuni asupra securității politice, economice, sociale, dar și teritoriale ale statului nostru. Iată ce-și dorește în condinuare reprezentantul Federației Ruse în Republica Moldova, Igor Dodon. Dacă nu-l duce capul cum ar trebui să procedăm în relațiile cu Rusia, e cazul să se familiarizeze cu exemplul Țărilor Baltice.

7. DEZVOLTAREA RELAȚIILOR CU STRUCTURILE ȘI ȚĂRILE UNIUNII ECONOMICE EURASIATICE. Dacă pentru Igor Dodon brânza și lâna oilor de karakul sunt atât de importante, nu-i rămâne decât să le aducă și să le pască pe multiplele lui proprietăți din Sadova și din alte părți, inclusiv la partidul lui iubit, PSRM. Republica Moldova poate să-și stabilească relațiile economice cu toate țările din "родной СНГ/CSI frățesc" pe baze bilaterale reciproc avantajoase, oricum cele câteva mii de documente aprobate în cadrul CSI nu funționează deloc și nu mai sunt respectate, în primul rând, de Federația Rusă.

8. DEZVOLTAREA RELAȚIILOR CU UNIUNEA EUROPEANĂ. Ca să atribui Uniunii Europene un rol marginal, chiar secundar, când 70% din produsele și mărfurile moldovenești sunt comercializate pe enorma piață europeană, iar economia noastră șubredă supraviețuiește doar grație UE, ne vorbește despre incompetența crasă, dar și ingratitudinea celuia care astăzi mai este încă Președinte al Republicii Moldova. Pentru Dodon Acordul de Asociere și cel de Liber Schimb nu valorează aproape nimic în comparație cu proverbiala și compromisa lui uniune economică euroasiatică. Diminuarea rolului UE în economia Republicii Moldova și în viața cetățenilor noștri a devenit un obiectiv major pentru "gospodarul euroasiatic de la Sadova".

9. PARTICIPAREA ÎN ORGANIZAȚIA DE COOPERARE ECONOMICĂ LA MAREA NEAGRĂ. Nimic nu am a spune mai mult, deoarece această organizație regională amorfă este dominată covărșitor, sub toate aspectele, de către Federația Rusă și Turcia. Concluzia a ieșit de la sine la suprafață.

Trebuie să recunosc că, lecturând fițuica lui Dodon, am rămas puțin decepționat: n-am mai întâlnit în textul lui niciun fel de slogan gen “politică externă echilibrată”. După ce a trâmbițat mereu despre acest principiu de sorginte rusească, după ce a dezechilibrat toată politica noastră externă și toată Republica Moldova, chiriașul de la Condrită a comis o eroare impardonabilă, care neapărat va fi taxată de către diriguitorii lui de la Kremlin. Cum se poate să nu mai avem "politică externă echilibrată"? E de neconceput!

Concluzionând, vom menționa foarte clar: fițuica de politică externă a lui Dodon, raportată la adevăratele noastre interese naționale, este direct proporțională cu performanțele "vedetei nr.1 a politicii externe moldovenești" pe perioada primului și ultimului său mandat - 5 secunde de întrevederi pe holurile unor reuniuni și forumuri internaționale cu caracter general și informal și 3 secunde pentru poze în/din drum spre/din localurile publice pentru necesitățile fiziologice. Persoanele care au o elementară pregătire în domeniul Relațiilor Internaționale și a Diplomației pot lesne observa că această "lucrare" dodonistă în domeniul politicii externe ar putea fi scrisă de către un Secretar III de la Ministerul de Externe al Federației Ruse sau de la Ambasada Rusiei la Chișinău. Fițuica exprimă cap-coadă interesele și obiectivele strategice ale Federației Ruse și, în niciun caz, ale Republicii Moldova. Pentru a-i conferi mai multă credibilitate fițuicii, i-aș sugera conservei oligarhice rusești, Igor Dodon, să-l roage pe subalternul sau, junele kominternist Vladik Bătrâncea, de urgență să mai meargă o dată pe muntele Athos și să "blagoslovească" fițuica, poate Moscova o va aproba, în caz contrar chiar este o simplă fițuică și nu merită atenția și preocuparea noastră, dar și a Dumneavoastră”.