Antoine de Maximy este celebru pentru o serie de reportaje de călătorie, în care se filmează singur cu trei camere și doarme acasă la localnici. Așa a fost prin 60 de țări.
A venit și rândul României. Doar că aici s-a gândit să facă un film de ficțiune, grefat pe formatul clasic de reportaj.
Rezultatul este o catastrofă veselă. Un film polițist în care pare că a murit, doar că la final este salvat.
Dar până atunci numai aventuri una și una. Ajunge la o pensiune și patroana rotofeie se cațără fulgerător pe el, excitată de camerele sale de filmat. Vrea să fie un star.
Oamenii la oraș sunt simpatici, dar la țară se sperie de el. Narativul este din Borat, mai politicos un pic.
Noaptea filmează într-un sat, în cimitir, o ceremonie bizară. Fugărit de oamenii care participau, află că aceia filmau la rândul lor. Ce puteau filma românii noaptea în cimitir ? Un film despre.... Dracula.
Urmează apoi o poveste tip Baltagul, omul filmează fără să vrea niște țărani bețivi care își omoară mătușa ca să îi fure pământul devenit foarte scump pentru că are vedere la Carpați.
Bețivii îl fugăresc, el cade într-o grotă și supraviețuiește acolo o lună mâncând... lilieci cruzi. După ce căzuse cu mașina în râu și apucase să se salveze, cu tot cu aparatul de filmat.
Este salvat de asistenta de montaj de la Paris, care înțelege complotul bețivilor din casetele salvate din râu și care ajung la televiziune. Toată lumea îl crede mort în accident pe Antoine, dar ea nu renunță. Convinge și un polițist francez cam papagal să o ajute. La sfârșit se pupă cu el, când revin întregi din România.
Acesta apelează la polițistul român care se ocupă de accident, care vorbește foarte bine franceza. La fel, în mod surprinzător, și unul dintre bețivi.
Restul personajelor din film sunt prietenoase cu străinii, sunt sărace și beau țuică. Scena erotica de la pensiune merită un premiu special de ospitalitate.
Bienvenue în Carpați, avem și eros și thanatos. Și lilieci comestibili. Și muzică veselă. Și băutură. Care ești curajos?