DEZVĂLUIRE: IICCMER, o anexă a SRI. Secretizarea crimelor comunismului este ordin de zi pe unitate. Acuzațiile istoricului Marius Oprea

Istoricul, scriitorul și jurnalistul Marius Oprea continuă seria dezvăluirilor privind ilegalitățile și enormitățile care se petrec, la ordinea zilei, în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), chiar la directiva șefei instituției, Alexandra Toader (foto sus), poreclită ”domnișoara comisar” de unii dintre cercetători, dar și de o serie de foști deținuți politici.  

După ce a dezvăluit AICI că IICCMER a decis secretizarea crimelor comunismului, ceea ce încalcă atât Constituția cât și legislația în vigoare, institutul transformându-se într-un soi de anexă a SRI, Oprea explică acum și că, potrivit contractului de confidențialitate pus pe masă de numita Toader, salariații IICCMER devin asimilați ofițerilor de informații. Așa cum veți afla din cele ce urmează, Marius Oprea avertizează că acțiunile Alexandrei Toader au în vedere un plan de durată.

Podul.ro vă prezintă în integralitate dezvăluirile lui Marius Oprea:

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a dispărut, practic, pe ”tăcute”, în aceste zile, El a fost înlocuit cu o nouă structură secretizată, de colectare a informațiilor cu privire la trecutul comunist, la crimele și abuzurile săvîrșite de fostul regim, care intră, toate, în circuitul unor informații ”confidențiale”.

Salariații IICCMER – asimiliați ofițerilor de informații

”Salariatul va folosi informațiile numai în scopurile stabilite de Institutut”, spune contractul de confidențialitate pe care angajații Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc au fost nevoiți să-l semneze, la începutul acestei săptămîni, sub amenințarea pierderii locului de muncă. Iar ”Institutul” înseamnă, cum stabilește același contract, exclusiv Alexandra Toader. ”Toate versiunile exemplarelor pe suport electronic/magnetic (bandă, CD) sau pe hîrtie conținînd informații confidențiale se vor păstra în sediul/sediile IICCMER. Salariatul are obigația să păstreze secretul de serviciu și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile, documentele de care ia la cunoștință în exercitarea funcției sau profesiei, cu excepția informațiilor de interes public și a altor informații neacoperite de clauza de confidențialitate conform dispozițiilor legale în vigoare, care pot fi transmise către terțe persoane din afara IICCMER, doar în baza aprobării Președintelui executiv” (sublinierea mea).

Cu alte cuvinte, legea în România este înlocuită de voința Alexandrei Toader, care se situează astfel deasupra Constituției, care la articolul 2, alineatul 2, spune clar că ”Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”. Este exact ceea ce fosta consilieră a președintelui Iohannis face și este de presupus că a citit Constituția României și săvîrșește acest abuz al încălcării ei în mod deliberat. Pentru că nu e singura încălcare: ”Toate informațiile și documentele de care iau la cunoștință salariații pe parcursul derulării activității sînt prezumate a fi confidențiale”, arată același ”contract de confidențialitate”, încălcînd prevederile constituționale prevăzute în articolul 31, care stabilește ”Dreptul la informaţie”, ca drept constituțional.

În continuare, contractul pe care angajații IICCMER sînt siliți să-l semneze, sub presiunea concedierii, prevede că ”utilizarea necorespunzătoare, în interes propriu sau al terților, a informațiilor sau documentelor confidențiale ale Institutului și a altor structuri implicate constituie abatere gravă și va atrage răspunderea disciplinară sau materială după caz”, că ”administarea și difuzarea informațiilor obținute în urma cercetării în cadrul proiectelor structurilor IICCMER se face numai în baza indicațiilor primite de la superiorii ierarhici și raportat la atribuțiile Insitututului” și că ”salariatul va tratata informațiile confidențiale furnizate de Institut cu aceeași atenție cu care tratează orice alte informații similare. Atenția acordată păstrării confidențialității informației va fi, în toate cazurile, egală cu atenția pe care orice persoană ar acorda-o, în circumstanțe similare, protejării confidențialității propriilor informații. Informațiile vor fi tratate drept strict confidențiale, iar salariatul nu are dreptul să copieze, să multiplice, să difuzeze, să dezvăluie, total sau parțial, niciunei alte persoane, companii, corporații, sau entități niciuna din informațiile confidențiale sau aspecte legate de acestea, decît în limitele exercitării obligațiilor și sarcinilor profesionale și de serviciu, aprobate de conducerea IICCMER”.

Cu alte cuvinte, Alexandra Toader dispune, numai ea, de toate rezultatele cercetărilor de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și face ce crede de cuviință cu ele. Toată cercetarea devine o treabă ”confidențială”, în interiorul IICCMER, la care ”terții au acces NUMAI cu acordul Președintelui executiv” (sublinerea este din textul Contractului de Confidențialitate”. Salariatul ”nu are niciun drept, direct sau indirect asupra informațiilor confidențiale”, care cuprind practic rezultatele propriilor cercetări. Ele aparțin ”Institutului”, adică Alexandrei Toader – voia și viziunea colonelului Marinescu asupra cercetării istorice, iată, s-a îndeplinit. 

Ce se întîmplă în cazul în care are loc ”dezvăluirea neautorizată”? În primul rînd, ”salariatul este obligat” să înștiințeze conducerea Institutului, dacă s-au pierdut sau ”deconspirat” (termen citat din document) informații, pe toată durata cît lucrează la Institut. Dacă părțile nu decid în alt fel, salariatul se angajează să păstreze confidențialitatea informațiilor furnizate de Institut pe durata stabilită la Art.10, perioadă în care salariatul nu va dezvălui fără permisiune informațiile confidențiale niciunui terț și va folosi aceste informații exclusiv în scopul funcției sau profesiei pe care o are în cadrul Institutului. Articolul 10 se referă la ”durata contractului” și arată că ”Acest contract intră în vigoare la data semnării și are durata de valabilitate pe toată perioada cît operează contractul de muncă între Institut și salariat și timp de 3 ani de la încetarea contractului individual de muncă. Obligațiile Salariatului prevăzute în prezentul Contract vor rămîne în vigoare timp de 3 ani de la data încetării Contractului individual de muncă”.

Există inclusiv situații excepționale, cînd salariatul este obligat la ”restituirea informațiilor clasificate”, prin care e de acord ”să înapoieze celeilalte părți, în termen de 3 zile de la primirea notificării, toate suporturile pe care sînt stocate Informațiile Confidențiale descrise la Art.2 și 3 de mai sus, inclusiv toate copiile aferente, în cazul în care conducerea Insitutului le va solicita. Restituirea acestor informații nu îl absolvă pe Salariat de celelalte obligații ce îi revin acestuia prin prezentul contract”. Cu alte cuvinte, cercetătorii de la IICCMER au obligația să-și predea rezultatele cercetărilor atunci cînd sînt ”notificați” și apoi să-și țină gura. Iar contractul de confidențialitate pe care ei au fost siliți să-l semneze ”înlocuiește orice alte angajamente anterioare sau prezente, scrise sau verbale, comunicări, înțelegeri și acorduri între părți, în legătură cu subiectul la care se referă”. Inclusiv Constituția României și legile țării, precum cele care statuează accesul la informația de interes public.

În mod explicit, activitatea de cercetare și rezultatele ei, în cadrul acțiunilor de ”investigare a crimelor comunismului” și de cercetare asupra exilului românesc devin secrete, față de restul muritorilor. Secretele exclusive ale ei și ale comanditarului ei de la Cotronceni, Klaus Iohannis, pentru care cercetătorii au fost puși să facă, în regim de urgență, ”fișe” ale unor anumite personalități ale exilului românesc. IICCMER a și început să lucreze, practic, ca o anexă a serviciilor secrete, în beneficiul președintelui României.

Colegii (sau foștii colegi) de la IICCMER cu care am mai apucat să vorbesc se tem, vizibil, de ceea ce li se va întîmpla, dacă se află că au vorbit cu mine; deși pentru fiecare dintre ei o zi la serviciu a devenit o adevărată corvoadă, în aceste împrejurări atît de grele ale pandemiei și în situația în care alegerile par să aducă o ”consolidare” a puterii ”de viață și de moarte” (științifică) pe care Alexandra Toader o are asupra lor, caută să-și păstreze locul de muncă. Dar nu cu orice preț. Cum am arătat, cinci dintre ei vor să facă uz de o prevedere a contractului, care arată că ”părțile se vor strădui să rezolve pe cale amiabilă eventualele litigii, controverse sau diferende apărute din sau în legătură cu acest contract”.

Calea ”amiabilă” n-a avut niciun rezultat, căci nicio literă a acestui straniu și înrobitor statut, de ”cercetători ai SRI-ului” pe care ”contractul de confidențialitate” îl presupune, nu a fost schimbată. Urmează, pentru ei, calea justiției. Niciunul dintre cei cinci nu crede în eficiența presei, ”că au mai fost reacții și pe vremea lui Alexandru Muraru (cel care a plantat-o la noi pe actuala Alexandra Toader) și nu s-a rezolvat nimic. Acum, în preajma alegerilor, indiferent cît de eficientă e sau nu presa, orice articol care ar analiza activitatea IICCMER ar putea să o convingă pe Alexandra Toader că fidelitatea față de partidul care te-a cocoțat în funcție, nu presupune atutomat să îți bați joc de oamenii pe care îi conduci”, mi-a scris un fost coleg.

Măcar atît, dar eu sper și la mai mult. Sper, de pildă, să nu fie adevărat ce se spune, și anume că nu întîmplător s-a trecut la această ”secretizare”: iarăși e vorba de bani, iar IICCMER e pe cale să devină o sursă de finanțare electorală. Un angajat mi-a spus: ”dl Bărăgan (fostul șef de la personal) nu s-a dovedit a fi suficient de fidel și au hotărît să-l dea frumos afară. El m-a căutat să-mi spună ce multă dreptate am, ce a mai fost pe acolo, dar eu l-am evitat. Totuși, m-a așteptat, era ultima lui zi de lucru sau poate nu mai era deja. Ca să-mi spună următoarele: miza e mare acolo. IICCMER, care a preluat închisoarea de la Rîmnicu Sărat va primi foarte mulți bani: au fost (sau vor fi) aprobate niște sume fantastice pentru renovare etc. și e mult de furat, specialitatea d-lui Marinescu”.

Că e așa sau nu, a devenit informație clasificată drept ”confidențială”, de care dispune numai Alexandra Toader și colonelul-PFA (a nu se citi ”pifan”, ci ”persoană fizică autorizată”) Cosmin-Răducu Marinescu, oficial ”șeful biroului de achiziții”, dar poate mai mult decît atît.

Cum nici Alexandra Toader nu e doar o președintă cu ”inițiative”, fie ele și stranii, ca aceste reguli noi ale ”re-conspirării crimelor comunismului”, ci parte a unui plan cu bătaie mai lungă. Asta, dacă nu cumva, măcar acum, cînd la Insitutul pe care formal îl patronează, s-au dat cărțile pe față, premierul Orban va fi capabil de reacție. Dacă nu se va întîmpla, înseamnă într-adevăr că ”secretizarea crimelor comunismului” este ”ordin de zi pe unitate” și nu doar un semn de  prostie fudulă.