"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Natura regimului iranian este dezvăluită din nou foarte clar zilele acestea, prin două evenimente care au loc concomitent: apelul lui Trump pentru oprirea execuției lui Navid Afkari, sportivul de 27 de ani condamnat la moarte de regimul ayatollahilor, si apariția ultimului raport al Amnesty International, care dezvaluie realitatea îngrozitoare din închisorile iraniene.
Președintele Trump a îndemnat public, joi, autoritățile iraniene să nu îl execute pe tânărul Afkari, care a primit două condamnări la biciuire și moarte pentru participarea la protestele antiguvernamentale de acum doi ani.
#SaveNavidAfkari a adunat pe rețelele sociale un număr mare de iranieni plecați din țara lor, care cer de asemenea anularea sau comutarea sentinței inumane primite oficial pentru acuzația de ucidere a unui agent al forțelor de represiune de către Navid Afkari și fratele său Vahid. Se știe și că cei doi frați au suportat și perioade lungi de tortură pentru a mărturisi fapta pusă în seama lor de autoritățile iraniene, pentru a fi justificată execuția – mai multe detalii AICI.
Ultimul raport al Amnesty International, apărut zilele acestea, dezvăluie realitatea îngrozitoare a torturii din închisorile iraniene după protestele anti-regim care au avut loc în noiembrie 2019, când forțele de securitate au arestat, în doar câteva zile, peste 7.000 de bărbați, femei și copii de până la 10 ani. Cei arestati, se arată în raportul citat, erau supuși unor tehnici înspăimântătoare de tortură: bătuți cu diferite obiecte, abuzați sexual, supuși unor execuții simulate, forțați să bea substanțe chimice și li s-au administrat repetat puternice șocuri electrice. Raportul Amnesty International constată practic „un catalog întreg de încălcări șocante ale drepturilor omului”.
Kobra Jokar, care a fugit din Iran la inceputul anilor '80, a declarat pentru Arab News că această conduită a regimului e cunoscută de foarte mulți ani. Ea a fost reținută pentru că a susținut Mujahedin-e Khalq (MEK), un grup politic iranian care a jucat un rol esențial în revoluția din 1979, dar care a fost ulterior interzis.
„Am găsit ceea ce spune raportul Amnesty International foarte asemănător cu tipul de tortură pe care l-am trăit și eu”, a declarat ea. Jokar, care era însărcinată la acea vreme, a fost răpită de forțele de securitate de la Teheran în mijlocul nopții și închisă apoi în celebra închisoare Evin, unde agentii i-au biciuit, pe ea și pe soțul ei, în mai multe rânduri, cu fire de cabluri.
De notat că soțul ei a fost ulterior executat alături de alte zeci de arestați. Jokar a povestit că unul dintre gardieni i-a spus: „L-am executat ca să nu apuce să își vadă copilul”.
O altă susținătoare a MEK, Homa Jaberi, a declarat pentru Arab News că e folositor raportul Amnesty International, dar că zgârie doar suprafața abuzurilor care sunt foarte răspândite în sistemul penitenciar iranian. Supraviețuitoare a torturii, Jaberi a spus că a fost arestată la vârsta de 18 ani după ce a participat la un miting pro-MEK de la Teheran. Ea a fost ținută în închisoare timp de aproape șase ani, dintre care doi în izolare. În cea mai mare parte a timpului, a fost ținută într-o celulă minusculă alături de aproximativ 30 de alte femei. Violul și violența erau obișnuite acolo. „O colegă de celulă era doctoriță. Paznicii au violat-o în mod repetat ”, a spus Jaberi.
„Torționarii ne-au bătut cu cruzime... Ne-au ținut în picioare trei zile întregi fără să ne permită să ne așezăm”. Când una dintre colegele ei de celulă și-a tăiat încheieturile, „gardienii închisorii nu au făcut nimic pentru a o salva și au așteptat sa sângereze până la moarte”. Aducând acuzații de securitate națională împotriva sutelor de persoane doar pentru exercitarea drepturilor lor la libertatea de exprimare, asociere și întrunire pașnică, în timp ce judecătorii au pronunțat verdicte de vinovăție pe baza ‹mărturisirilor› afectate de tortură, sistemul judiciar este complice la campania de represiune”, a declarat Diana Eltahawy, directorul regional adjunct al Amnesty pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord – mai multe detalii AICI.
Dar in timp ce presedintele Trump incearca sa intervina pentru a salva vieti de iranieni, multe tari europene gasesc de cuviinta sa faca abstractie de faptele ingrozitoare ale regimului de la Teheran si sa sustina ca se poate avea o relatie normala cu Iranul actual. Mai mult, exista multe dovezi. prezentate de-a lungul timpului in presa, ca sunt politicieni si partide de stanga din Europa care au primit sustinere financiara de la regimul ayatolahilor.
Ori, asa cum spune Kobra Jokar, victima a regimului de la Teheran, "conducerea Iranului trebuie trasă la răspundere și pedepsită pentru crimele comise împotriva umanității” – mai multe detalii AICI.
