"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
O poveste puțin cunoscută: 1992, ultimul șef al securității ceaușiste, Iulian Vlad este încă la închisoare, la Jilava. La ordinul lui Virgil Măgureanu, șeful SRI de la acel moment, Iulian Vlad este scos de la pușcărie și dus la Săftica, la fosta vilă de protocol a lui Ceaușescu, unde se întâlnește cu o delegație oficială condusă de însuși șeful securității Chinei comuniste – fapt relatat chiar de Vlad.
Imaginați-vă, o clipă, această grozăvie: un individ care a ținut în teroare un popor întreg, este scos din pușcărie și are parte de vizite oficiale, de stat, la o vilă de protocol.
Povestea aceasta, aparent veche, arată cum și-a construit China comunistă, încă din anii 90, cu binecuvântarea comunistului Iliescu și cu ajutorul fostei Securități, o rețea de influență în România. De ce credeți că doreau securiștii chinezi să-l vadă pe Iulian Vlad? Nu mai puteau de dragul lui? Ei au făcut presiuni pentru eliberarea sa și, în schimb, acesta le-a pus la dispoziție uriașa sa rețea de influență/ informații. De altfel, în 2013, Iulian Vlad a fost decorat de Ambasada Chinei la Bucureşti "pentru dezvoltarea relaţiilor dintre cele două ţări".
Așa înțelegem relația asimetrică – de slugă respectuoasă în fața celui puternic – dintre guvernările PSD și cele ale Chinei comuniste.
Așa înțelegem mai bine vizitele prea-plecate, pline de umilință, ale lui Victor Ponta și Liviu Dragnea la Beijing, de unde s-au întors cu promisiuni deșănțate din care s-a ales praful.
Așa înțelegem de ce, într-un semn de deplină slugărnicie, politicanul Victor Ponta a ținut să se căsătorească cu Daciana Sârbu la Beijing.
Așa înțelegem de ce fostul premier Viorica Dăncilă a promovat sistematic, până în ziua în care fost dată pe ușă afară, parteneriate cu companii chineze dubioase, structuri de spionaj care sunt parte a uriașului complex militaro-industrial patronat de Beijing.
Este bine că pandemia ne-a arătat mai clar ce pericol pentru întreaga lume reprezintă comuniștii chinezi. Președintele Trump a indicat și care-i calea: a închis consulatul din Houston, un cuib de spioni fără nici o legătură cu “diplomația“. Aceasta e direcția pe care trebuie să o urmeze România în relația cu Beijingul. Diplomația europeană, condusă de un socialist pentru care Beijingul este un soi de Mecca, are o atitudine bleagă, șovăielnică. România trebuie să urmeze drumul ei și:
- să închidă cooperarea de stat cu companiile chinezești care țin de complexul militaro-industrial al Beijingului, precum Huawei
- să expulzeze spionii sub acoperire diplomatică
- să impună bariere tarifare la mărfurile chinezești de proastă calitate care sufocă piața românească și să confiște tot ce vine ilegal, fără plata taxelor, din această țară
- să deschidă relațiile economice și culturale cu Taiwanul, de unde pot veni investii majore, mai ales în domeniul IT și în domeniul medical.
Acum câteva zile, ambasadorul SUA la București s-a întâlnit cu ministrul român de Externe și, în comunicatul oficial de după discuții, se menționează faptul că Bogdan Aurescu a fost informat despre închiderea consulatului chinezesc de la Houston. Această notificare arată că SUA așteaptă ca aliații ei strategici să-i fie alături în această confruntare: este interesul comun ca imperiul roșu al președintelui Xi Jinping să fie pus acolo unde îi este locul, să i se taie ghearele.
Eu le spun prietenilor români să se uite pe cifrele din relația comercială cu China: de ani întregi, Beijingul exportă masiv în România, a transformat țara noastră într-o piață de desfacere, în timp ce importurile stagnează. Relația cu comuniștii nu este reciproc avantajoasă!
Dar, mai important decât orice este să nu uităm că virusul chinezesc a plecat din Wuhan, iar Beijingul, în loc să avertizeze despre dezastru, a tăcut. Sute de mii de oameni au plătit cu viața ceea ce a făcut China comunistă, intenționat, în decembrie 2019/ ianuarie 2020 și chiar și ulterior. Liderii Chinei comuniste trebuie să plătească, așa cum au plătit și alți criminali internaționali, la procesul de la Nurenberg.
