"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Pe 12 iulie, invitat la emisiunea lui Răzvan Dumitrescu, la Antena 3, Raed Arafat a făcut o nouă serie de informații false.
Presat fiind de moderatorul emisiunii să răspundă argumentelor celor care contestă noua lege a carantinei și izolării, șeful DSU a încercat să apere prevederile iliberale și abuzive din proiectul propus de administrația PNL, argumentând cu deja celebrul slogan ”așa se face și prin alte țări”. Printre altele, șeful DSU a afirmat că internarea obligatorie este permisă, reglementată și chiar se întâmplă în Suedia în contextul virusului chinezesc. Această afirmație este integral falsă.
Legea la care cel mai probabil face referire șeful DSU este Smittskyddslag (sau Legea 168/2004 - ”Legea bolilor” cu modificările și completările ulterioare - cel mai des citată de juriști cu titlul 2004:168) ce poate fi consultată integral aici (în limba suedeză).
Legea bolilor suedeze este un act al Parlamentului care oferă limitele puterii guvernului în lupta cu orice boală și, de asemenea, definește foarte clar toți pașii prin care un guvern trebuie să treacă înainte de-a face orice în lupta cu o boală transmisibilă. Altfel spus, guvernul nu poate decide pur și simplu să declare ”stare de urgență” și să se apuce de închis oameni în casă, să aresteze oameni sănătoși sub suspiciunea c-ar avea vreo boală sau orice alt abuz de tipul celor deja văzute și corect determinate drept neconstituționale în România. Smittskyddslag mai împarte bolile și în două categorii ”boli comune” și ”boli periculoase pentru societate”.
În cea din urmă categorie se trec boli care sunt periculoase dar totuși rare și ușor de manageruit. Începând cu 1 iulie, Covid19 se alătură variolei, SARS și Ebola. Până la 1 iulie, Covid19 era o ”boală comună” în sensul legii suedeze - ceea ce însemna că primea o atenție specială. (vezi Anexele 1 și 2 din Smittskyddslag)
Pentru a lua orice fel de măsură, guvernul Suediei trebuie să obțină încuviințarea Parlamentului iar Parlamentul trebuie să adopte o nouă lege care să amendeze 2004:168 iar Parlamentul este obligat să respecte nu doar jurisprudența constituțională dar și un termen limită.
Astfel, în aprilie Parlamentul Suediei (Riksdagen) a adoptat legea 241/2020 care a devenit capitolul 9, aliniatele 6 a-c din ”Legea bolilor” cu următorul text:
§ 6 a Guvernul poate aproba reglementări speciale ce vizează relațiile dintre indivizi și public, reglementări ci pot aduce noi obligații pentru indivizi sau care reprezintă imixtiune a statului în circumstanțele personale sau financiare ale individului, dacă acest lucru este necesar pentru a controla răspândirea virusului care cauzează boala covid-19 și numai dacă decizia Parlamentului nu poate fi așteptată. Reglementările pe care le poate adopta guvernul în aceste circumstanțe sunt:
1. Restricții temporare asupra adunărilor publice 2. Închiderea temporară a centrelor comerciale sau a piețelor 3. Închiderea temporară a locurilor de adunări sociale și culturale precum baruri, cluburi de noapte, restaurante, cafenele, săli de sport, biblioteci, muzee și locuri destinate adunărilor publice. 4. Închiderea temporară sau aplicarea de alte restricții asupra transportului sau folosirii unor anumite elemente de infrastructură precum porturi, aeroporturi, terminale de autobuz sau stații de cale ferată; 5. Redistribuirea temporară a materialelor medicale și a dispozitivelor medicale în cazul furnizorilor privați de servicii medicale și a altor actori privați; sau 6. Alte măsuri temporare de o natură similară [cu cele descrise la 5]
Toate deciziile luate ca urmare a reglementărilor adoptate la primul paragraf pot fi contestate în contencios administrativ, precum și în alte instanțe în cazul în care petentul consideră că este necesară revizuirea juridică în contextul unei încălcări a unei obligații din Articolul 6, alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sau alte libertăți de bază.
Toate deciziile judecătorești pe spețele rezultate benficiază de apel la kammarrätten (un fel de Curte de Apel în jurisprudența românească)
§ 6 b Guvernul [central] poate adopta reglementări speciale privind cooperarea și comerțul sau redistribuirea de medicamente și echipament medical în regiuni și municipalități dacă situația o cere pentru a menține control eficient în privința evoluției virusului care cauzează covid-19.
§ 6 c Reglementările adoptate pe baza a §6a sau 6b vor fi supuse aprobării punctuale a Parlamentului în cel mai scurt timp posibil.
Acesta a fost cadrul legal de management al pandemiei în Regatul Suedez. Spunem ”a fost” pentru că, începând cu 1 iulie 2020 a intrat în vigoare legea 242/2020 (PDF aici - în suedeză) care abrogă toate cele trei paragrafe. Legea 242/2020 a fost votată în 17 aprilie. Altfel spus, toate măsurile temporare au fost de la bun început anunțate exact cât vor dura și de ce.
Toate dezbaterile privind aceste măsuri excepționale s-au ținut transparent – nicidecum pe repede-înainte așa cum și-ar dori Raed Arafat în România.
Observați că nicăieri nu apar în măsurile privind Covid19 noțiuni precum ”internare obligatorie”. Asta pentru că în legea suedeză dreptul pacientului de a refuza atât internarea cât și orice formă de tratament este tratat ca un absolut, nicidecum ca ceva ce se poate oricând ocoli când are chef un halat alb (și cum și-ar dori explicit șeful DSU).
Observați că în legea suedeză limitele restricțiilor sunt descrise în clar. Lăcașurile de cult de pildă nu au fost pe lista locurilor pe care să le poată închide Statul. În Suedia Paștele sa sărbătorit normal, nu cu potera alergând după credincioși și nici cu procurori deschizând dosare penale ridicole împotriva preoților. Noi înșine am fost la biserică în Suedia ”în plină pandemie” și nu ne-a întrebat nimeni ce căutăm acolo.
De asemenea, în turneul nostru în Suedia ”în plină pandemie” am reușit, din păcate, să șocăm toți doctorii când le-am spus de ce se petrece în spitalele românești. Literalmente niciun doctor sau asistent(ă) din Suedia nu putea concepe noțiunea de internare obligatorie în afara cazurilor psihiatrice și fără hotărâre judecătorească definitivă. Însăși noțiunea de-a lua oameni cu izoleta cu forța de-acasă le ea complet străină lucrătorilor din domeniul sanitar cu care am vorbit noi.
De asemenea, în ”plină pandemie” în Suedia au avut loc proteste. Unele chiar mai mari decât cele văzute în România. Și totuși nici Anders Tegnell și niciun alt funcționar al Statului Suedez nu și-a permis să spună în public că-i așteaptă pe protestatari în spital la intubare. De fapt în nicio țară din Europa cu excepția României nu și-a permis vreun funcționar să aibă astfel de ieșiri staliniste în public.
Numai în România i se tot permite acestui ins ca de la înălțimea funcției să emită minciuni grosiere despre alte țări, să nesocotească drepturile și libertățile câștigate cu sânge în 1989 de români (în timp ce el era la adăpostul Sistemului) și să instige panică și ură între români fără absolut nicio consecință.
Cu ce e atât de special Raed Arafat (la urma urmei un anestezist de mâna a doua) încât noi cu toții trebuie să-l plătim pentru ca el să ne mintă în mod intenționat la ore de maximă audiență în timp ce promovează legi care conțin prevederi abuzive, iliberale și neconstituționale?
Capitalul pozitiv al lui Raed Arafat acumulat în anii '90 a expirat de mult. E timpul ca și restul societății să realizeze asta. În special oamenii care acum îi sorb toate minciunile deși în 2015 îl identificau în mod corect drept responsabil pentru proporțiile dezastrului de la Colectiv.
