"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Cei care pun la îndoială existența noului coronavirus precum și cei care cred în existența virusului, dar se îndoiesc că este atât de periculos pe cât ar vrea să credem acele „forțe oculte” care guvernează omenirea, au folosit adesea ca argument în sprijinul teoriilor lor lipsa autopsiilor în cazul decedaților de SARS-CoV-2. Acestea, susțin ei, ar dezvălui că pacienții au trecut la cele veșnice din alte cauze, fiind probabil deja pe moarte din pricina altor afecțiuni în momentul în care i-a lovit Covidul.
Lucrurile nu stau însă deloc așa, după cum dezvăluie medicii de la Spitalul Colentina care au realizat mai multe autopsii.
Nu doar că noul coronavirus afectează toată organele, dar pacienții infectați, chiar dacă aveau și alte boli cronice la momentul contactării SARS-CoV-2, ar fi putut trăi chiar și 20-30 de ani, după cum a precizat pentru Digi24 profesorul de anatomopatologie Sabrina Zurac, directorul medical al spitalului Colentina.
Prof. Sabrina Zurac pentru Digi24:
„Infecția cu SARS-CoV-2 produce afecțiuni la nivelul tuturor organelor, principalele afecțiuni sunt la nivel pulmonar și cardiac. La nivel pulmonar produce afectare alveolară și formare de mici cheaguri de sânge în vase mici, în urma cheagurilor apar zone de moarte a țesutului care era irigat cu sânge de vasul respectiv, la nivel cardiac inflamația pe care o produce virusul și afectarea directă a fibrelor musculare cardiace produce tulburări de contracție a peretelui inimii și tulburări de funcționare, la nivelul ficatului. Se constată o acumulare de grăsime care duce la o tulburare a funcției celulei hepatice și la afectarea capacității de detoxifiere a organismului, la nivelului rinichiului apar zone de necroză, care fac ca deșeurile toxice din organism să nu se mai elimine așa cum trebuie, iar în restul organelor peste tot unde apar microtromboze apar și zone de necroză, de moarte celulară care duce la disfuncția fiecărui organ în parte și de asemenea în ganglionii limfatici și în splină. Am constatat o scădere a numărului de limfocite. Este un efect demonstrat al infecției cu SARS-CoV-2.
Dacă nu ar fi avut COVID, supraviețuirea, rata de viață era peste 20, 30 de ani. Am avut un caz, un tânăr de 35 de ani cu insuficiență renală cronică. La insuficiența renală cronică se face dializă, transplant, deci omul avea în față mulți ani de viață, celelalte trei persoane au avut supraponderalitate, au avut câteva kilograme în plus, dar niciun obez, unul avea hipertensiune, unul diabet care necesita insulină și doamna avea diabet zaharat, dar controlat doar prin alimenție. Acești oameni care aveau vârste între 40 și 57 de ani, erau oameni care ar mai fi trăit minim 20, 30 de ani.
Le-am făcut autopsia tocmai pentru a stabili leziunile pe care infecția cu SARS-CoV-2 le produce la nivelul țesutului, la pacienții din România. În fiecare țară există niște predispoziții genetice și în funcție de bagajul genetic al fiecărei populații, modificările ce apar pot să fie diferite.
Virusul SARS-CoV-2 este încadrat ca un patogen extrem de periculos în categoria HIV, Ebola, Rabie și necesită măsuri de precauție pentru personalul medical de nivel 3, și, din ce știu eu, nu există nicio morgă care să îndeplinească aceste condiții. Practic, riscul la care personalul medical s a supus pentru a obține niște răspunsuri este imens. În momentul în care examinam plămânii, lichidul care se scurge din țesutul pulmonar are nivelul de infecțiozitate maxim, practic în acel moment anatomopatologul atinge riscul pe care îl are anestezistul cand intubează pacientul, sau pneumologul când face endoscopie.
Este păcat să nu respectăm niște reguli minimale care înseamnă purtarea de mască, spălatul pe mâini și distanțarea socială.
În fond ce poate să strice? Ce poate să fie rău să păstrezi igiena, ce poate să fie rău să nu-i tușești în față celui cu care vorbești, ce poate să fie rău să nu te înghesui la cozi interminabile? Este o mare greșeală să considerăm că virusul nu există.”
