"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
13-15 iunie 1990 au fost cele mai negre zile din istoria post decembrie ꞌ89. Versiunea oficială a fost ca văzînd minerii din Valea Jiului, cum s-a întrerupt programul TVR s-au suit în trenuri și au venit la București să împiedice contrarevoluția. Încă din aprilie 1990 TVR a dus o campanie murdară. Cei din Piața Universității au fost taxați drept huligani, elemente descompuse, antisociale, drogați, vînduți, dușmani ai României și ai revoluției, trădători, mercenari plătiți cu dolari, extremiști, legionari, teroriști.
Revolta care a adunat zeci de mii de oameni aproape în fiecara seară în Piața Universității a avut ca resort faptul că FSN era tot PCR, și se definea ca ” forță conducătoare” în societatea românească. Liderii FSN nu doreau o democrație veritabilă ci făceau o politică de inspirație moscovită. Voiau să facă glasnost și perestroika în România, mai credeau în comunism. Lumea din Piața Universității dorea pur și simplu reforme rapide, libertate, o societate de tip occidental, nu un „socialism cu față umană”. Momentul „primăverii de la Praga” din 1968 trecuse, era epuizat în fața valului revoluționar din 1989. Nostalgicii Ion Iliescu&Co nu știau acest lucru și mergeau contra istoriei. De altfel Gorbaciov va mai rezista doar un an. În 1991 a trebuit să demisioneze și URSS s-a dizolvat.
Lumea strînsă în Piața Universității dorea reforme, o democrație liberală, economie de piață. Înlăturarea garniturii Ceaușescu nu a dus în 1990 la o deschidere și la o schimbare vizibilă de regim, ci doar la o cosmetizare a celui vechi. Puterea fusese acaparată după 22 decembrie 1989 de eșaloanele 2-3 ale nomenklaturii care își apăra interesele cu toate mijoacele, inclusiv prin violență.
La o cercetare atentă versiunea sosirii spontane a minerilor nu rezistă. Un exemplu. De mai multe zile se făceau la București și în Valea Jiului pregătiri pentru cazarea și hrănirea minerilor. Transportul și cazarea lor a fost organizat în cele mai mici amănunte, la fel comunicațiile. La București au venit mii de persoane controlate de organizații FSN, aduse cu autobuzele din alte orașe, Călărași, Ploiești, Alexandria, etc, îmbrăcați în salopete de mineri. Liderii locali ai FSN au fost responsabili cu această operație. Mineriada a fost o operație premeditată, pregătită din timp. Documentele mai multor investigații, Parchet, Parlament, presă, cărți, mărturii, arată clar acest fapt.
Alt aspect, mulțimea aceea de mineri a fost împănată cu securiști, fie activi, SRI-iști, fie trecuți în rezervă în decembrie ꞌ89 și rechemați pentru acele zile. Ei au avut liste cu adrese, un plan de măsuri alcătuit de mai multă vreme, prin care erau vizate sediile partidelor de opoziție, redacțiile unor ziare care criticau regimul Iliescu. Au avut de asemenea liste cu adresele și fotografiile mai multor personalități ale Opoziției din acel timp, liderii PNL-PNȚCD, intelectualii care susțineau protestele din Piața Universității.
Zilele mineriadei din iunie 1990 au fost cele mai negre din istoria postdecembristă a României. Efectele 1. România pierdut zece ani 2. a ratat startul reformelor absolut necesare 3. a izolat România pe plan diplomatic. 4. a distrus imaginea României – de țară eroică și curajoasă care a plătit cu sînge libertatea ei în decembrie 1989. Știm azi mai bine că imaginea, prestigiul unei țări sunt esențiale pentru statutul ei în lume.
Inutil să amintesc că cei care s-au făcut vinovați de acel „puci de sus în jos” nu au fost făcuți responsabili niciodată. FSN de fapt a reluat în iunie 1990 scenariul represiunii violente din Piața TienAnmen, de la 4 iunie 1989, dar la un an distanță. Este o circumstanță agravantă pentru inițiatorii mineriadei – devreme ce ea s-a produs după ce la București regimul Ceaușescu căzuse. A fost un gest politic absolut inutil și prostesc, dar extrem de grav prin consecințele lui. Efectele mineriadei din iunie ꞌ90 se resimt și azi în ciuda unei oarecare uitări care a acoperit-o între timp.
