INVESTIGAȚIE EXCLUSIVĂ Epigonii Securităţii: cadrele Facultăţii de Arhivistică de la Academia de Poliţie duc mai departe tradiţia Şcolii de ofiţeri de securitate de la Băneasa

Plătite cu bani publici și transformate deseori în sinecuri pentru ”norocoșii” sistemului, instituțiile statului român sunt pline de cadre formate de fosta Securitate, cadre îndoctrinate, devotate și datoare până peste cap sistemului care le-a creat și le-a promovat în funcții și poziții călduțe.

Podul.ro vă dezvăluie, în exclusivitate absolută, caracatița epigonilor Securității care a capturat și încă o face, la 30 de ani de la Revoluție, una dintre numeroasele sinecuri ale Academiei de Poliție: Facultatea de Arhivistică, instituție care, așa cum veți vedea în cele ce urmează, nici măcar nu îndeplinește criteriile necesare pentru a fi reacreditată în 2020, deși toacă fonduri publice într-o veselie, e total netransparetă și face jocurile politice, financiare și didactice ale unor dinozauri comunisto-securistoizi și ale clanurilor acestora, biologice și ideologice.  

Investigația de față (care vă prezintă informații și culise pe care nu le veți afla în altă parte) se vrea un semnal de alarmă privind faptul că angajații Facultăţii de Arhivistică duc mai departe tradiţia Şcolii de ofiţeri de securitate de la Băneasa, chiar dacă nu formează decât simplii executanţi ai gestionării fostelor arhive ale instituţiei represive din timpul regimului comunist, ceea ce reprezintă în sine un pericol uriaș în privința demersurilor de recuperare a memoriei foștilor deținuți politic anticomuniști și onesta gestionare a documentelor.

Dispărutul dosar de cadre al lui Ion Iliescu

De notat că personajele despre care vom trata în continuare sunt moștenitoarele și protejatele unui tandem de istorici fără vizibilitate, Ioan Scurtu și Corneliu Mihail Lungu – ”intelectuali” promovați cu sârg de nomenklaturistul Ion Iliescu la conducerea Facultății de Arhivistică, în zorii acestei sinecuri. Despre numitul Lungu, istoricul și scriitorul Marius Oprea (fost consilier pe probleme de siguranță națională în Guvernul Tăriceanu) ne-a dezvăluit că atunci când l-a pensionat de la șefia sinecurii, acesta a încercat să-l mituiască: ”Când l-am pensionat aproape forțat pe fostul director al Arhivelor, Corneliu Lungu, acesta a încercat să mă mituiască într-un fel: îmi explica cât de mult bine mi-aș face să-l păstrez, câte avantaje îmi va aduce asta, că arhivele nu vor avea secrete pentru mine și că habar n-am ce mină de aur ascund. Probabil se referea inclusiv la dispărutul dosar al lui Ion Iliescu, de la Cadre”.

Acestea fiind spuse, vă prezentăm o amplă investigație ce scoate la lumină caracatița securistoidă care a capturat în integralitate Facultatea de Arhivistică. (Răzvan Gheorghe)

Epigonii Securității 

După cum bine se ştie, Ministerul Afacerilor Interne a mobilizat toate efectivele disponibile pe perioada stării de urgenţă din România. Printre cei detaşaţi s-au numărat sportivii clubului Dinamo, artiştii ansamblurilor MAI şi majoritatea personalului din cadrul Academiei de Poliţie „Al. I. Cuza” din Bucureşti. Lăsăm la o parte măsurile populiste ale ministrului Marcel Vela şi ne vom axa asupra angajaţilor Academiei de Poliţie.

Cursurile acestei instituţii de învăţământ superior au fost suspendate începând cu data de 10 martie 2020, iar studenţii au fost trimişi acasă. Profesorii au fost obligaţi să se prezinte la programul normal (luni–vineri, 7.30–15.30). După lungi tergiversări, conducerea Academiei de Poliţie a decis ca activităţile didactice să se desfăşoare prin intermediul unei platforme informatice care permite doar postarea unor cursuri în format electronic. Nimic altceva! Reglementarea muncii de la domiciliu ar fi implicat neacordarea sporurilor salariale specifice personalului din cadrul MAI. Din 7 aprilie 2020, majoritatea angajaţilor Academiei de Poliţie a fost detaşată la secţiile de poliţie din municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov. Oare cum s-au desfăşurat cursurile la distanţă pentru viitori poliţişti, jandarmi şi pompieri? E o dilemă pe care o să dezlegaţi dvs. sau poate că nu este cazul. Nu au făcut aproape nimic!

În continuare, ne vom axa atenţia asupra unei structuri minuscule care funcţionează în cadrul universităţii din pădurea Băneasa: Facultatea de Arhivistică; cu o şcoală postliceală de arhivari în subordine. Cu un număr de şapte cadre didactice titulare şi aproximativ 50 de studenţi înmatriculaţi, această facultate constituie o anomalie prin prezenţa sa în cadrul Academiei de Poliţie.

Angajaţii facultăţii sunt civili (au statut de personal contractual) şi beneficiari ai multora dintre sporurile acordate angajaţilor din cadrul MAI, dar şi a obligaţiilor specifice ministerului de forţă în care îşi desfăşoară activitatea. Fără vreo pregătire pentru domeniul ordine şi siguranţă publică, personalul facultăţii a fost şi el detaşat pe la diverse secţii de poliţie. Aşadar, studenţii, civili şi necazarmaţi, au fost privaţi de cursuri pe toată perioada stării de urgenţă, preconizându-se prelungirea detaşării profesorilor până la începutul lunii iunie.

Să vedem în ce context a fost înfiinţată Facultatea de Arhivistică.

Conform datele prezentate pe site-ul instituţiei şi a informaţiilor identificate de noi, „Facultatea de Arhivistică funcționează în cadrul Academiei de Poliție Alexandru Ioan Cuza începând cu anul 1992, ca una dintre cele trei facultăți existente încă de la înființarea acestei instituții de învățământ superior din România. Potrivit art. 32 din Legea Arhivelor Naționale 16/1996, republicată, Facultatea de Arhivistică este abilitată să asigure pregătirea de specialitate a viitorilor profesioniști din Arhivele Naționale și din instituțiile creatoare și deținătoare de documente de arhivă”.

Deşi sunt obligaţi să treacă prin aceleaşi etape (fişă medicală tip MAI, contravizită medicală, testare psihologică şi examen la Istoria românilor) precum viitori poliţişti, exceptând proba la educaţie fizică, şi li se promit o sumedenie de beneficii, candidaţii pentru un loc de student al Facultăţii de Arhivistică nu beneficiază de servicii de cazare, masă gratuită sau contracost în cadrul MAI. Mai mult decât atât, de un deceniu nu li se mai asigură scoaterea la concurs a unui post (acolo unde solicitau viitorii absolvenţi !) în aparatul central ori în sistemul judeţean al Arhivelor Naţionale ale României. Sub aceste auspicii nefaste, facultatea se află într-un proces de menţinere artificială în viaţă. De asemenea, facultăţile de istorie de la marile universităţi din ţară au înfiinţat programe de licenţă şi masterat dedicate pregătirii viitorilor arhivişti.

Chiar dacă se consideră singura instituţie de învăţământ superior din România capabilă să-i şcolarizeze viitori urmaşi ai lui Aurelian Sacerdoţeanu, statisticile, ţinute la secret, demonstrează cum absolvenţii de istorie, relaţii internaţionale şi sociologie au obţinut note mai mari la concursurile organizate pentru posturile din cadrul Arhivelor Naţionale.

După parcurgerea acestei lungi introduceri, mulţi se vor întrebare ce e atât de interesant la un asemenea subiect? Răspunsul e pe cât se poate de simplu: angajaţii Facultăţii de Arhivistică duc mai departe tradiţia Şcolii de ofiţeri de securitate de la Băneasa, chiar dacă nu formează decât simplii executanţi ai gestionării fostelor arhive ale instituţiei represive din timpul regimului comunist. Care e raţionamentul?

Pentru a afla dedesubturile acestor lucruri trebuie să ne întoarce în timp cu vreo trei decenii. În vremea primului mandat de preşedinte al României, Ion Iliescu şi acoliţii săi s-au înconjurat şi de o serie de intelectuali dispuşi să-şi aducă aportul la consolidarea noului regim instalat la Bucureşti în decembrie 1989. Printre aceste personaje dornice de reafirmare s-au aflat şi doi foşti colegi de facultate, istorici fără vizibilitate internaţională: Ioan Scurtu şi Corneliu Mihail Lungu. Acest tandem a condus, alternativ şi cu mici pauze, destinele Arhivelor Naţionale şi ale Facultăţii de Arhivistică, special înfiinţate în cadrul proaspăt „revopsitei” Şcoli de la Băneasa, fiind beneficiara unui mic campus propriu în cartierul Militari din Bucureşti.

Dacă în primul deceniu al existenţei sale Facultatea de Arhivistică a atras tinerii bacalaureaţi precum un magnet, pe fondul asigurării unui loc de muncă garantat (fără competitor la examenul pentru postul solicitat acolo unde doreau!), stabil şi bine remunerat în cadrul arhivelor din subordinea MAI, situaţia s-a schimbat radical odată cu trecerea anilor şi schimbarea legislaţiei. Acelaşi lucru se poate spune şi de numele importante ale istoriografiei româneşti actuale care s-au perindat, în calitate doar de asociaţi, pe la catedrele din Militari şi cărora li s-a făcut vânt. Dintre aceştia, îi amintim pe poate cei mai bună profesori de care a beneficiat facultatea: Alin Ciupală, Bogdan Murgescu şi Ioan Drăgan.

Alegerile prezidenţiale şi parlamentare din toamna lui 2004 aveau să constituie, cel puţin în aparenţă, zorii unor profunde schimbări şi pentru sectorul arhivisticii din România. În 2007, guvernul Tăriceanu l-a detaşat pe tânărul istoric Dorin Dobrincu la conducerea Arhivelor Naţionale. Nu vom insista asupra celor petrecute şi dezvăluite de acesta în timpul şi după încetarea mandatului său. O să evocăm doar episodul prin care C.M. Lungu, fostul director ale Arhivelor şi cadru didactic la facultatea amintită mai sus, ar fi citit şi copiat dosarul de cadre al lui Ion Iliescu de la Arhivele Naţionale, în 2006, după care dosarul nu a mai fost de găsit – mai multe detalii AICI.

Care e legătura între vechii şi actuali eroi ai arhivisticii româneşti?

Lungu şi Scurtu şi-au lăsat epigonii la conducerea destinelor Facultăţii de Arhivistică, mutate din interese didactice, politice şi financiare (familia Melentina Bâzgan, decan, şi Mihai Marian Bâzgan, viceprimar sector 1 Bucureşti) din cartierul Militari în incinta Academiei de Poliţie. Maniera de lucru în instituţie a rămas aceeaşi ca la începutul anilor 1990.

Să-i cunoaştem pe epigonii tandemului Scurtu & Lungu:

1. Lector univ. dr. Iulia Cheşcă (mai multe detalii AICI) este nepoata lui C.M. Lungu, extrem de greu de dovedit, a fost admisă la Facultatea de Arhivistică la intervenţia unchiului, cadru didactic acolo. A fost angajată la Arhivele Naţionale după absolvire; au urmat o admitere şi o teză de doctorat suspectă de plagiat, susţinută la Universitatea din Craiova, sub coordonarea aceluiaşi C.M. Lungu. Între timp, unchiul a reuşit să îşi angajeze nepoata la facultatea absolvită de ea. Cu timpul, cadrul didactic fără operă ştiinţifică a devenit director de departament şi decan al facultăţii; funcţiile au fost chiar şi cumulate (mai multe detalii AICI). A devenit suspectă de plagiat şi subiect de gazetă în 2019. Doamna Iulia Cheşcă este căsătorită cu Dumitru Cheşcă, fost şef al Corpului de Control al MAI pe timpul mandatului lui Carmen Dan, perioadă în care a angajat la facultate, printr-un simulacru de concurs, personal de la o firmă privată din domeniul arhivisticii controlată de C.M. Lungu, S.C. Stefadina Comserv S.R.L.

2. Conf. univ. dr. Ana-Felicia Diaconu este absolventă a Facultăţii de Arhivistică, fostă angajată la Serviciul judeţean Vrancea al Arhivelor Naţionale şi soţia lui I. Diaconu, absolvent al aceleaşi instituţii de învăţământ superior şi angajat cu funcţii de răspundere în cadrul structurilor (probabil arhivelor) SRI. În ianuarie-februarie 2019, Ana-Felicia Diaconu a realizat un fals în acte în cadrul concursului pentru postul de conferenţiar, poziția 279 din statul de funcții al Departamentului de Arhivistică şi Istorie – mai multe detalii AICI. Candidatul declarat admis nu a întrunit criteriile, lucru vizibil şi din numeroasele modificări operate pe fişa de verificare. Totodată, nu se poate face dovada indexării celor două articole BDI publicate în reviste din străinătate, iar punctajul total nu este cel conform declaraţiilor candidatului. Persoana nu a susţinut probele eliminatorii specifice personalului din cadru MAI (testare psihologică şi vizită medicală). În anul 2010, A.F. Diaconu a fost implicată într-un scandal care privea acordarea de mită pentru obţinerea permisului auto).

3. Lector univ. dr. Ligia-Maria Fodor este absolventă a Facultăţii de Arhivistică, fostă angajată în aparatul central al Arhivelor Naţionale şi soţia lui Andrei Fodor, persoană cu funcţie în cadrul structurilor de conducere din MAI. 

4. Conf. univ. dr. Rafael-Dorian Chelaru, actualul decan împuternicit şi director de departament al Facultăţii de Arhivistică, este absolventul instituţiei de învăţământ superior pe care o conduce, a fost angajat în aparatul central al Arhivelor Naţionale. Este partener de viaţă al unei foste colege de facultate, care ocupă actualmente un post la Serviciul Arhivelor Istorice Centrale din Bucureşti. Rafael Chelaru este de mai mulţi ani profesor asociat la Universitatea din Bucureşti; activităţile didactice se suprapun peste programul de la Academia de Poliţie. A făcut o obişnuinţă din a se afla în concediu de odihnă în zilele de examen; exemplu: sesiunea de iarnă 2020 şi în sesiunea examenului de licenţă din februarie 2020, dar a semnat documentele întocmite de colegii din comisiile de examinare. Este un apropiat al firmelor private de arhivare care concurează cu SC Stefadina Conserv SRL (controlată de C.M. Lungu).

5. Conf. univ. dr. Sime Pirotici este absolventul Facultăţii de Istorie din Bucureşti, nivel licenţă şi doctorat, a fost angajat pe la mai multe instituţii de învăţământ, muzee şi institute de cercetare, până să-şi găsească liniştea profesională şi financiară în cadrul Facultăţii de Arhivistică, unde s-a remarcat ca un bun animator de petreceri între colegi, amenajări interioare şi jignirea propriilor studenţi. Este fiul unui fost ziarist comunist al anilor 1950-1980 de la revista „Viaţa românească”. Pe lângă cursul de Istorie contemporană universală, în care se presupune că este specialist datorită unei teze despre Iugoslavia în perioada interbelică, predă şi cursul de Istorie Veche şi Antică.

6. Prof. univ. dr. Nicu Pohoaţă a absolvit Facultatea de Istorie din Iaşi, nivel licenţă şi doctorat, şi nu s-a remarcat prin nimic pentru ocuparea unui post de cadru didactic la o instituţie de învăţământ superior. Este soţul doamnei prof. univ. dr. Gabriela Pohoaţă de la Universitatea „Dimitrie Cantemir”.

7. Lector univ. dr. Cristian Constantin este absolvent al Facultăţii de Istorie de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi (nivel licenţă, masterat şi doctorat), a devenit cadru didactic la Facultatea de Arhivistică în februarie 2019 – mai multe detalii AICI. Am identificat pe internet doar lucrări din domeniul istoriei şi nu se observă legături anterioare cu grupurile din jurul Facultăţii de Arhivistică.

Conform surselor noastre din cadrul Academiei de Poliţie, personalul Şcolii Naţionale de Perfecţionare Arhivistică „Profesor Aurelian Sacerdoţeanu” este compus din patru foste absolvente ale Facultăţii de Arhivistică, unele dintre acestea sunt căsătorite cu angajaţi influenţi din cadrul MAI, chiar şi din Departamentul de Informații și Protecție Internă (adică fostul ”Doi și-un sfert”).

Secretariatul facultăţii este asigurat de Elena Cazacu, fostă angajată la S.C. Stefadina Comserv S.R.L. şi doctor în Istorie la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava (mai multe detalii AICI), cu o teză compilată din lucrările lui Gheorghe Buzatu şi documente puse la dispoziţie de C.M. Lungu. Coordonatorul tezei de doctorat este celebrul Gheorghe Onişoru (fost director al CNSAS), iar titlul de doctor a fost obţinut cu concursul aceluiaşi C.M. Lungu, referent la susţinerea publică a tezei de doctorat. Doamna secretară beneficiază de sporul de doctorat pentru loialitatea arătată binomului Iulia Cheşcă & C.M. Lungu.

Postul de bibliotecar este asigurat de Elena Luminiţa Niculae, pensionabilă, păstrată la sugestia surorii sale, cadru influent în aparatul central al MAI, căreia îi oferă raportări despre activitatea colegilor din Academia de Poliţie.

Aproape toate cadrele didactice s-au distins prin publicarea unor lucrări nesemnificative, fiind continuatoarele operelor elaborate de istoriografia ceauşistă. C.M. Lungu, sub pseudonimul Cosmin Lungaciu, s-a remarcat drept o copie nereuşită a extremistului securistoid Corneliu Vadim Tudor, dar s-a dedat şi la girarea unor teze de doctorat submediocre care au fost susţinute la Universitatea din Craiova.

Omerta guvernează această instituţie: orarele, profesorii şi locul de desfăşurare al cursurilor sunt ţinute la secret. Slugărnicia şi complicitatea cu serviciul de informaţii al MAI, unde lucrează unii dintre soţii angajatelor, constituie alte „pete” pe CV-ul instituţional al Facultăţii de Arhivistică. Nicio persoană din exterior nu primeşte acceptul de a audia cursurile sau de a avea acces la CV-ul angajaţilor facultăţii.

În urma discuţiilor cu unii dintre evaluatorii Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, care doresc să-şi păstreze anonimatul, Facultatea de Arhivistică nu îndeplineşte o serie de criterii pentru a fi reacreditată în 2020: Academia de Poliţie nu le asigură studenţilor servicii de cazare şi masă; numărul cadrelor didactice titulare este sub standardul impus; planurile de învăţământ nu sunt disponibile; facultatea are un număr foarte scăzut de studenţi înscrişi la ciclul de licenţă, circa 50; activitatea şi formarea pentru cercetarea ştiinţifică a studenţilor lipsesc; etc. Activitatea didactică reprezintă doar un paravan pentru a obţine sinecuri, iar studenţii nu dobândesc aproape nicio competenţă, cei mai mulţi devin arhivari la diverse societăţi comerciale doar pentru că legea impune firmelor să deţină absolvenţi în domeniu arhivisticii.

De-a lungul existenţei sale de aproape trei decenii, „grupul de forţă din cadrul facultăţii”, subordonat intereselor profesorilor Lungu şi Scurtu, nu a atras s-au păstrat colegi care să aibă o politică ”deviaţionistă” de la traiectoria trasată de întemeietorii contemporani ai şcolii româneşti de arhivistică.

Instituţiile statului român sunt pline de asemenea cadre îndoctrinate, devotate şi datoare sistemului care le-a creat. A se vedea atitudinea şi practicile din culise faţă de istoricul Dorin Dobrincu ori faţă de cercetătorii şi manifestările ştiinţifice care nu se încadrează în matricea naţional-comunistă. Fosta Securitate încă îşi formează cadre devotate, iar dosarele unor personalităţi ale anilor 1944–1989 sunt bine păzite de urmaşii cerberilor Scurtu şi Lungu. Între timp, aceşti oameni se preocupă de combaterea pandemiei de Covid-19 pe teritoriul României.