"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
China ultimilor ani a fost prezentată cu insistență de propaganda comunistă ca o țară pașnică ale cărei acțiuni benigne o recomandă pentru o prezență mai mare în afacerile politice internaționale.
Mai mult, investițiile din Africa, parteneriatele cu firmele mari din America și Europa și încercarea Beijingului de a conecta mult mai bine Asia de restul lumii prin noul Drum al Mătăsii indicau marea țară comunistă ca pe o parteneră obligatorie pentru un viitor mai bun al întregii lumi.
Însă conduita politică a Chinei față de țările din jur spune cu totul altă poveste – o lungă serie de incidente provocate de marina militară chineză ori de agențiile maritime ale Beijingului, escaladarea tensiunilor în regiune și încălcarea sistematică a legislației internaționale arată adevărata față a țării comuniste.
Creșterea puterii economice a Chinei a făcut posibilă și o creștere extraordinară a puterii sale militare, ceea ce face mult mai periculoase derapajele agresive ale puterii de la Beijing.
În zona în care vase filipineze și vietnameze au fost scufundate de navele chineze în ultimii ani, unde apele teritoriale ale Japoniei și ale altor țări de la Marea Chinei de Sud sunt periodic încălcate de marina chineză, intervențiile marinei militare americane și ale altor câtorva țări occidentale au fost singurul factor de descurajare a țării comuniste agresoare.
Dar chinezii nu se opresc doar la agresarea țărilor în mările din jur – câțiva militari chinezi au provocat, sâmbătă, o confruntare cu militarii indineni, la un punct de control de la o trecătoare de la granița de lângă Tibet, dintr-o regiune disputată încă din 1962 de China și India. Însă în confruntarea furioasă dintre militarii celor două puteri nucleare, confruntare în care s-au înregistrat mai mulți răniți de ambele parti, nu s-a folosit tehnică militară de înaltă tehnologie. Mai exact, militarii chinezi și indieni s-au bătut cu pietre, apoi cu pumnii. Cu siguranță, s-au spus și o mulțime de vorbe grele, care nu ar putea fi reproduse.
Mandeep Hooda, purtătorul de cuvânt al Indian Army Eastern Command a descris incidentul ca fiind produs de comportamentul agresiv al ambelor părți implicate în conflict și a lămurit că totul s-a temperat mai târziu, în urma ”dialogului și interacțiunii” la nivel local. Ultima cafteală dintre cele două părți, în aceeași regiune de la graniță, a avut loc în 2017 și atunci, la fel ca acum, lucrurile s-au lămurit în urma discuțiilor dintre superiorii combatanților.
Se pare că, în sfârșit, militarilor chinezi li s-a răspuns corespunzător, de către militarii celeilalte puteri nucleare mari din regiune, încă fără să fie nevoie de intervenția Americii. Dar e greu de crezut că Beijingul va renunța să mai agreseze țările din jur, chiar după problemele puse de bravii militari indieni. E însă foarte posibil ca, pentru câțiva ani buni, militarii chinezi să evite o confruntare deschisă cu militarii indienii, cel puțin una care presupune arme ”tradiționale” – mai multe detalii AICI.
