Curtea care a trimis la colț masculul Alfa

Curtea Constituțională din Republica Moldova a confirmat ieri că s-a transformat, până la proba contrarie, într-o veritabilă excepție a sistemului juridico-politic de la Chișinău, care părea că a capitulat in corpore în fața lui Igor Dodon după declinul oligarhului Vladimir Plahotniuc. Majoritatea celorlalte instituții publice, rămase anul trecut fără stăpân și incapabile să funcționeze în regim autonom, au intrat pe mâna socialiștilor fără a opune prea multă rezistență.

Cu atât mai surpinzător este revirimentul Curții Constituționale, considerată și ea până nu demult la cheremul lui Dodon. După câteva semne recente de independență, prin care și-a prefațat deciziile ulterioare și a făcut-o previzibilă pe cea de ieri, Curtea a anulat un Acord de credit cu Federația Rusă, în valoare de 200 de milioane de Euro, ridicat de socialiști la rang de prioritate absolută în relațiile cu autoritățile de la Moscova. Acordul fusese trecut la repezeală prin Parlament și devenise încă înainte de intrarea sa in vigoare un important instrument propagandistic al lui Igor Dodon. Oamenii săi aranjaseră chiar ca a doua tranșă a banilor să ajungă la Chișinău în preajma alegerilor prezidențiale din luna noiembrie, pentru a putea fi capitalizați atunci din punct de vedere electoral.

Totuși, nu atât posibilitatea utilizării creditului rusesc în scopuri politice a stârnit stupoare și proteste în mijlocul taberei proeuropene de la Chișinău, cât, mai ales, caracterul subversiv al prevederilor sale. Documentul era o adevărată bombă cu ceas pentru și așa firava republică, stipulând în cel mai controversat punct al său posibilitatea ca împrumuturile private să poată fi transformate în datorii de stat.

Această clauză lăsa loc, de exemplu, unor companii din regiunea separatistă transnistreană să contracteze credite de la băncile rusești și să le transforme ulterior în datorii de stat ale Republicii Moldova, după cum arată un reputat expert economic, fost ministru de Finanțe, Veaceslav Negruța. Aceste și alte prevederi controversate au alimentat presupunerea că textul Acordului de credit a fost scris la Moscova și asumat fără negocieri de către partea moldovenească.

Obișnuit – nu datorită unor abilități speciale pe care și le pretinde, ci din cauza slăbiciunilor adversarilor săi – să defileze în ultima vreme prin politica moldovenească, Igor Dodon a resimțit din plin șocul acestei înfrângeri de etapă, reacționând furibund și inadecvat.

Încă înainte de anunțarea deciziei de anulare a creditului rusesc, unii judecători de la Curtea Constituțională s-au plâns că se simt spionați și intimidați. În paralel, împotriva lor au fost declanșate și proceduri oficiale de revocare din funcții.

La nivel retoric, Dodon nu a găsit nimic mai bun decât să-i învinuiască pe judecătorii incomozi și pe liderii opoziției cu care aceștia ar fi conspirat împotriva puterii, de faptul că din cauza lor nu se vor putea plăti pensiile și salariile, deși tot el anunțase anterior că banii rusești erau destinați unor proiecte de infrastructură. În plus, el a omis să menționeze că aceste riscuri s-au diminuat recent, după un împrumut substanțial, în sumă de 235 de milioane de dolari, acordat Republicii Moldova de către FMI.

După această lovitură pe care i-a aplicat-o Curtea Constituțională, Dodon se vede nevoit să-și tempereze ceea ce el credea că este marșul său triumfal spre un nou mandat de președinte. Deși a încercat să-și imite mentorii politici, Vladimir Voronin si Vladimir Plahotniuc, el a rămas doar o copie palidă a celor doi, lipsindu-i abilitatea și forța acestora. Nereușind până acum să devină masculul Alfa al politicii moldovenești, pare o chestiune de timp, în noile condiții vitrege, ca Dodon să fie rejectat de sistem și părăsit de adulatori.