"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Istoricul și jurnalistul George Damian explică, pe Facebook, de ce a fost un adevărat miracol faptul că au existat poduri de flori peste Prut, acestea deschizând sufletele și mințile multora, după jumătate de secol de spălare sovietică a creierelor. Și în condițiile unui aprig și premeditat proces de deznaționalizare a Basarabiei, proces care continuă ca un tăvălug.
Podul.ro vă prezintă comentariul lui George Damian:
”Este la modă condamnarea podurilor de flori de peste Prut. Ce ne-au trebuit, tovarăși, podurile de flori? Să-mi spuneți acum, sincer, tovărășește, la ce au fost bune podurile de flori? Au lălăit niște unii ca mâțele stoarse ”Eeeeeeemiiiiiineeeeeescuuuuuuu!” și au recitat poezii! Nu tovarăși, nu aceasta este calea! Să ne spună tovarășii români, sincer, tovărășește: unde sunt banii? Câți bani au de gând să ne dea tovarășii români? Noi ne unim în spirit socialist, dar să nu se amestece tovarășii români în treburile noastre, adică unire, dar să nu ne judece pe noi românii după legile lor românești, cu jandarmii și procurorii lor sadiști.
Condamnarea podurilor de flori este parte integrantă a tezei ”poporul plurietnic basarabean vrea iaurt, nu geopolitică!” Iar asta este o teză cu adânci rădăcini sovietice în Moldova ca un ciorchine de poamă pe harta măreței noastre patrii unionale.
Podurile de flori, așa emoționale și patetice, au deschis mințile și sufletele multora după jumătate de secol de spălare a creierelor. Citeam zilele astea un rezumat făcut de niște americani prin anii 70 la o lucrare de sociologie în Basarabia sovietică. Tovarășii urmăreau procesul de descompunere identitară cu atenție și se lăudau cu eradicarea atitudinilor naționaliste nesănătoase. Deznaționalizarea în Basarabia a fost un proces complex, întins pe zeci de ani, pus în aplicare de un stat totalitar. A fost un miracol faptul că au existat podurile de flori”.
