Podul.ro trece în revistă, de o manieră succintă, o serie de secvențe cel puțin interesante din viața socialistului Victor Ponta, fost premier PSD-ist, secvențe mai puțin cunoscute dar care explică pe șleau de ce acest Che Guevara de buzunar este, de ani de zile, un zgomotos propagandist și agent de influență al Chinei comuniste, căreia îi închină zilnic cele mai grețoase laude fake-news.
Dincolo de pasiunea lui Ponta pentru Beijing – oraș în care a trăit intense experiențe alături de deputata PSD Daciana Sârbu, pe bani publici, cu prilejul deplasărilor parlamentare și cu mult înainte de divorțul său urmat de căsătoria cu fiica fostului turnător securist Ilie Sârbu –, puțini sunt cei care își mai amintesc că, în 2013, premierul Victor Ponta a reușit ”performanța” de a fi primul înalt oficial din Europa de Est care s-a întâlnit cu Xi Jinping după ce acesta abia venise la putere, în urma congresului Partidului Comunist Chinez din 14 martie 2013.
La acea vreme, în bună tradiție PSD-istă, Ponta efectua un turneu caraghios a cărui ultimă haltă a fost China, după vizite în Azerbaijan, Kazakhstan și Uzbekistan. La Beijing s-a întâlnit atât cu Xi Jinping, de pulpanele căruia s-a gudurat în fața camerelor de luat vederi, dar și cu premierul Chinei.
Cu toate că NU a fost semnat nici un contract major în timpul vizitei, efectele economice fiind practic nule, Victor Ponta s-a întors pe malurile Dâmboviței fluturând promisiunea unor investiții majore ale Huawei în România, investiții care nu au avut loc niciodată, deși compania activa deja, de ani de zile, pe plaiuri românești. A mai anunțat Ponta și intenția deschiderii unei linii aeriene București-Beijing, deși așa ceva ar fi avut sens doar în condițiile unui flux consistent între cele două capitale, ceea ce nu a existat niciodată, motiv pentru care proiectul a rămas la stadiul de glumă.
În schimb, imediat după acea vizită, Ponta a anunțat relaxarea condițiilor pentru achiziționarea de către companiile de stat și regiile autonome românești a bunurilor și serviciilor din China, deși companiile chinezești nu oferă transparență și, de multe ori, intră în contradicție cu legile UE. Pe lângă faptul că în China a fost mereu vorba despre execuție slabă și furt de tehnologie, adică spionaj.