Celor care nu știu să spună o poveste...

Georgică are aproape 10 ani și locuiește într-un sat din România. Nu are importanță care, de vreme ce toate-s la fel. Ultima dată când a mâncat o ciocolată, Georgică a fost vizitat de niște oameni buni care au venit la părinții lui cu donații. Își amintește că oamenii ăia erau foarte mirați că el n-are curent electric în casă și-l tot întrebau ce sursă de lumină folosește seara, ca să învețe. Georgică știa răspunsul, dar nu le putea spune că seara era ocupat să care lemnele în magazie sau să adune paiele în saci de rafie, așa că nu prea avea când să învețe acasă. Dar lui Georgică îi plăcea mult școala, așa că era atent la ore și astfel putea impresiona pe oricine prin modul în care înțelegea lumea și tainele ei. După ce a venit pandemia, Georgică n-a mai avut la ce să fie atent, deși îi era dor de școală. A auzit că sunt unii copii care se joacă de-a școala în rețea, pe un dispozitiv numit calculator, care funcționează în primul rând, pe curent electric. Pe care el nici acum nu-l are. De internet Georgică n-a auzit.

În același timp, un site de fake-news din România, închis de autorități și mutat de administratori pe un alt server, al cărui rol e acela de a cultiva panica în vremuri pandemice, s-a trezit că are nevoie de un laptop. Și, în buna tradiție a exploatării prostiei, pe site-ul cu pricina s-a afișat un număr de cont, unde mai mulți oameni cu limitate capacități intelectuale vor începe să depună echivalentul în bani nu al unui laptop. Și a încă zece, că poate se mărește redacția. Iar ipoteza unui câștig mare este cu atât mai pertinentă cu cât este cert faptul că cititorii site-ului în cauză sunt cei care au impresia că înțeleg conspirațiile ocultei mondiale și compoziția vaccinurilor finanțate de Bill Gates, deși nu știu să scrie corect în limba țării în care s-au născut.

“Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană.” – iată lecția dureroasă pe care românii de pretutindeni au învățat-o din filmul Filantropica. Dacă vrei să primești ceva pe degeaba, n-ai altceva de făcut decât să spui o poveste. Și apoi întinzi suav mâna. Dar dacă nu știi să spui povestea? Dacă nu poți, pentru că nu ai internet? Și nici curent electric? În ce măsură contează pentru lumea întreagă faptul că Georgică ar putea deveni chirurg dacă ar avea acasă curent electric și i-ar dona cineva și lui un laptop? Unde e corectitudinea în sprijinirea unor oameni care scriu tâmpenii pe net și se auto-proclamă “jurnaliști”, doar pentru că n-au învățat să facă și ei ceva constructiv, în timp ce mii de Georgică cu potențialul de a deveni salvatori de vieți sunt ignorați în satele lor, în casele lor mici și fără curent electric, doar pentru că ei nu știu să spună o poveste. Și, de fapt, nici să întindă mâna. Căci românul sănătos la suflet, nu cel care și-a învățat filosofia de viață din Filantropica, nu se simte confortabil să ceară. De fapt, ideea i se pare respingătoare și vomitivă. Cum să ceri de la altul ce poți, cu puțină muncă, să faci și singur?

Ei bine, da. Dar de aceea, mii de Georgică ajung să crească din inerție și nu-și ating niciodată potențialul de a deveni cine ar fi putut să fie. Doar pentru că ei nu știu să spună o poveste și pentru că ei nu au un site de fake news, care să spună povestea mâinii întinse într-un mod cât mai aproape de adevăr. Căci Georgică, spre deosebire de site-ul de fake news, ar spune adevărul dacă cineva s-ar duce în satul lui să îl asculte. Georgică ar povesti că îi e dor de școală, că ar vrea să citească niște cărți de Jules Verne, că a pus singur cap la cap un mecanism care scoate apa din pământ pentru animalele vecinilor și că visează să fie chirurg, inginer sau profesor. Georgică ar da o lecție în materie de visare și inocență oricui de pe Internet. Dar pe Internet n-are chiar oricine acces. Și, în general, pe internet nu au posibilitatea să fie exact cei care ar avea o poveste bună de spus.