Încep să se adune, iată, și datele statistice legate de un fenomen care a marcat inclusiv ultimul ciclu electoral de la noi: manipulare, boți, troli, campanii de „zero” bani, dar și ceva mai adânc, mai vechi și mai greu de măsurat: fondul mental național-comunist, proletcultismul patriotard, reflexul conspiraționist și felul în care toate acestea ajung să folosească, uneori cu o eficiență neliniștitoare, vocabularul religios.
De aceea, rolul religiei instituționale nu poate fi ocolit. Nu pentru a transforma Biserica, generic formulat, în țap ispășitor, dar nici pentru a o scoate comod din câmpul răspunderii publice. Predica, omilia, declarația clericală, intervenția pe rețelele sociale, tăcerea apăsată sau cuvântul aruncat la timp modelează atitudini, confirmă frici, liniștesc sau agită, deschid minți sau le închid. Între Evanghelie și fake news nu este doar o diferență de conținut, ci una de duh.
Vă invit, așadar, să completați ACEST chestionar despre comunicarea religioasă în România. Este anonim, durează aproximativ 10 minute și poate ajuta la înțelegerea mai lucidă a felului în care mesajul religios circulă astăzi între altar, spațiul public și ecranele noastre de toate zilele.
Nu există răspunsuri „corecte” sau „greșite”. Există însă o întrebare comună, deloc comodă: ce facem cu adevărul atunci când minciuna știe să se îmbrace, foarte convingător, în hainele credinței?
AICI puteți completa chestionarul.
Mulțumesc anticipat!