"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Observ că se tot vorbește despre un plan al Ungariei. Trebuie, însă, de amintit faptul că anul acesta se împlinesc o sută de ani de la Trianon. Ungaria ne arată acum un centenar adevărat. Un asemenea centenar ar fi trebuit să facă și România, în 2018. Însă centenarul nostru a fost unul tipic românesc. Unul cu mici și bere.
Ungaria ne arată acum faptul că are un scop și face tot posibilul să și-l atingă. Trebuie să precizăm că nu se pune problema de modificarea granițelor. Acest lucru nu se va realiza. Vorbim doar de o influență politică și economică mai mare a Ungariei în regiune. Mai ales în zonele de factura Transilvaniei, unde locuiesc cetățeni unguri.
Indiferent de culoarea guvernării, Budapesta are un scop foarte clar și îl duce la îndeplinire.
Politica externă a Ungariei este una pragmatică. Ceea ce nu pot spune, din păcate, despre politica externă a României. Singura problemă a politicii externe maghiare este aceea că este realizată în defavoarea României.
Politica externă a României s-a schimbat în funcție de cine se afla la guvernare. Chiar și în cazul relației cu Republica Moldova, unde teoretic ar fi trebuit să ne pricepem, s-a dovedit că am dat greș de foarte multe ori.
România este vinovată, într-o oarecare măsură, de ceea ce se întâmplă acum la Chișinău. Până în urmă cu câteva luni, politica noastră externă a fost una bazată pe sentimentalism.
Guvernanții de la Chișinău veneau la București, ca să ceară bani, cu texte patriotarde și lacrimogene. Că doar nu degeaba se spune că mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește nimic. Aceste lucruri nu apăreau în presa de la Chișinău. Guvernanții de la București au pompat bani grei pe baza poveștilor, iar rezultatul se vede acum cu ochiul liber.
România ar trebuie să fie prezentă în Republica Moldova în primul rând pe piața economică. Investiții românești în Republica Moldova. Câte companii sunt? Eu unul nu am auzit de așa ceva. Știu însă cazul unei mari companii românești care a vrut să investească la Chișinău. A fost refuzată. În locul ei a intrat una rusească. Asta în timp ce guvernanții de la Chișinău cereau bani României. Asta spune totul.
România ar trebui să facă în Republica Moldova exact ceea ce face Ungaria în Transilvania. Investiții, investiții, investiții. Țin să spun că nici măcar pe piața mediatică nu suntem atât de prezenți față de cât ar trebui, și asta rămâne o foarte mare problemă. Avem doar TVR Moldova și Radio Chișinău. Deși statul moldovean e obligat printr-un acord semnat prin 2014, nici până în ziua de azi postul public Moldova 1 nu se recepționează pe cablu în România.
Iar, ca să fie totul clar, Ungaria este foarte activă în Republica Moldova. În acest sector, când spunem Ungaria, noi trebuie să înțelegem că vorbim despre Rusia. Ungaria este doar interfața. Pentru că trebuie să vedem că în spatele firmelor ungurești care sunt prezente în Republica Moldova se află, de fapt, diverși cetățeni ruși.
Chiar în aceste momente, când în România se vorbește (mai mult decât timid) despre planul Ungariei, la Chișinău se află ministrul de externe maghiar. Pentru mine este clar faptul că asistăm la un plan hibrid de lovituri împotriva României.
