Războiul invizibil: cum și când au aflat serviciile secrete ale SUA despre izbucnirea coronavirusului în Wuhan. Cernobîlul chinezesc

Răceala actuală dintre China și Statele Unite nu a început de la lansarea războiului economic al președintelui Trump, hotărât să oprească expansiunea economică a noului imperiu al răului.

Începând din 2010 până în 2012, zeci de colaboratori ai CIA din China au fost executați, mulți dintre ei fiind împușcați chiar în curțile clădirilor unde aveau slujbele, într-o campanie menită să elimine orice posibilitate a serviciilor de informații americane de a aduna informații din țara comunistă, cu ajutorul cetățenilor chinezi.

Lovitura dată atunci Americii a fost, de fapt, o lovitură administrată lumii libere, care a fost lipsită de posibilitatea de a aduna un volum suficient de informații din China, țară ostilă lumii libere, ale cărei probleme au produs, finalmente, dezastrul mondial pe care îl trăim acum.

Campaniile de provocare militară la adresa multor țări din jur, jocul cât se poate de ostil față de Occident făcut în economie, prin manipularea incorectă a propriei monede și prin promovarea și susținerea furtului intelectual, sprijinul consistent oferit regimurilor totalitare criminale, dar și prigoana împotriva propriului popor au transformat China în una din țintele primare ale serviciilor de informații americane.

Problema e că și China a avut în derulare o campanie extinsă de spionaj atât împotriva Americii cât și împotriva lumii libere, cea mai substanțială lovitură fiind dată de chinezi prin recrutarea unui fost agent al CIA, Jerry Chun Shing Lee, în aprilie 2010. Acesta se întorsese în acel an la Hong Kong, de unde era originar și unde a fost contactat de serviciile de informații chinezești. Deși acesta nu mai lucrase pentru CIA din 2007, cu informațiile primite de la el chinezii au reușit să dea cea mai grea lovitură înregistrată vreodată de spionajul Statelor Unite în Asia. Fiind cetățean american, Jerry Chun Shing Lee a fost prins, judecat și condamnat la 19 ani de închisoare de justiția americană.

Războiul deschis dintre serviciile de informații americane și chineze nu a oprit America să își ducă mai departe activitatea de strângere de informații, în ciuda faptului că lucrul acesta s-a dovedit a fi cât se poate de riscant și dificil în țara comunistă.

Serviciile americane de informații au început să lucreze la intesitate maxima în China, în decembrie 2019, când au detectat o situație neobișnuită în zona Wuhan, după cum a declarat un oficial american guvernamental care se ocupă de diplomația pentru Asia de Est.

La începutul lunii decembrie au aparut în Wuhan o mulțime de cazuri de pneumonie produsă din cauze nedeterminate și medicii care le-au diagnosticat, înțelegând că există un pericol potențial, au tras alarma folosind canalele de social media. Mesajele acestora către chinezi au fost șterse rapid de cenzorii care supraveghează internetul în China, dar acestea fuseseră deja înregistrate de membrii consulatului Statelor Unite din Wuhan și de oamenii CIA.

Imediat, agenții americani și membrii corpului diplomatic din Wuhan au început să adune informații de la personalul medical chinez din zonă, informații analizate apoi cu specialiștii Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din America.

Unul dintre medicii care a oferit mărturia sa americanilor, dupa ce postase pe rețelele sociale informații despre existența unei boli noi care se transmite foarte rapid, a fost și Li Wenliang, care a și murit după ce s-a infectat, la rândul lui, cu Covid-19, după cum a fost informată presa de către chinezi...

Astfel, specialiștii CDC au ajuns să fie din ce în ce mai convinși de existența unui virus nou și deținând această informație, oficialii însărcinați de guvernul american au cerut explicații autorităților chineze, în timp ce CIA continua să supravegheze zonele unde începuse răspândirea noului coronavirus, înregistrând convorbirile telefonice ale chinezilor și supraveghind din satelit activitățile din regiunea afectată.

Există posibilitatea ca cei din Wuhan să nu fi avut curajul să raporteze situația reală la Beijing, iar comuniștii care conduc țara să fi fost incapabili să ia în timp util vreo măsură care să conteze într-adevăr, în lipsa informațiilor reale, pe modelul Cernobîl.

”Știam încă înainte de anunțul făcut de guvernul chinez că a apărut un virus foarte contagios și că sunt foarte mulți pacienți care s-au îmbolnăvit”, a declarat un înalt oficial american.

Informațiile adunate din timp de CIA și de membrii corpului diplomatic l-au determinat pe președintele Trump să emită interdicția de a intra în Statele Unite încă din 30 ianuarie, pentru chinezi și pentru toți străinii care au fost în China cu două săptămâni înainte, iar americanii care au venit din regiunea Hubei au avut de stat 14 zile în carantină înainte de a fi lăsați să ajungă acasă. La acel moment, Organizația Mondială a Sănătății recomandase să nu se impună restricții de circulație. America a fost prima țară care a oprit circulația către și dinspre China, decizie pe care majoritatea țărilor au luat-o mult mai târziu, fiind dezinformate de Organizația Mondială a Sănătății, dar și intimidate de China, care nu a dorit nici un moment să fie izolată. De exemplu, Japonia și Coreea de Sud nu au avut curajul să rupă legăturile cu China la acel moment, deși fuseseră bine informate până la sfârșitul lunii ianuarie despre pericolul care venea din acea țară.

Ce nu au reușit însă oficialii americani a fost să prevadă numărul mare de oameni infectați cu noul coronavirus din Europa sau din alte zone ale lumii, unde apăruseră deja focare neștiute de răspândire, care au ajuns în America...

Sursa: The Asahi Shimbun