Patimile după Pitești, Paștele lui 1951: ”botezul” în latrină, ”împărtășania” cu fecale și crucificări cu ranga. Reeducatorii Securității și ”anti-Paștele hulitor”

Podul.ro vă prezintă, în Sâmbăta Neagră, o parte dintre abominabilele orori săvârșite, în contextul Paștelui din 1951, de scelerații reeducatori conduși de călăul securistic Eugen Țurcanu, în cumplitul penitenciar Pitești.

În acest sens, vă prezentăm o serie de pasaje sugestive preluate din remarcabil de esențiala lucrare a scriitoarei și cercetătoarei Ruxandra Cesereanu, ”Călătorie spre centrul infernului. Memorialistica și literatura închisorilor și lagărelor comuniste”, volum care poate fi comandat AICI.

”Paştele anului 1951 va fi consacrat de reeducatori ca anti-Paşte hulitor: deţinuţii sunt siliţi să confecţioneze cruci din instrumentele de tortură, colindele abjecte de Crăciun (aşa cum fuseseră ele pervertite la Piteşti) sunt înlocuite cu un Prohod scabros, deţinuţii consideraţi mistici trebuie să parcurgă camera în genunchi întreaga Săptămână a Patimilor, fiecare purtând o cruce; este ales chiar şi un ‹Hristos› căruia i se confecţionează o coroană de spini: ceilalţi deţinuţi sunt siliţi să îngenuncheze în faţa lui, să îi sărute dosul şi organele genitale; cutiile de conserve în care s-a introdus mangal sunt aprinse pentru a tămâia celula (Bordeianu, 1992, pp. 193-194).

Pentru a marca Învierea, torţionarii repetau ritualic, ore întregi, ‹Hristos s-a masturbat›, iar victimele erau silite să răspundă ‹Adevărat s-a masturbat› (scenă relatată, într-o mărturie orală, de Nicu Ioniţă).

Aş observa însă că pe lângă componenta teatrală blasfemică, torţionarii nu au putut să evite substratul profund transfigurator al Paştelui; căci, în felul lor, chiar dacă hulitor la nivel verbal şi gestual, deţinuţii au trăit în mod concret la Piteşti un fel de imitatio Christi, deşi silită şi grotescă.

Alte texte amintesc scene de împărtăşanie cu excremente şi chiar crucificări (Ierunca, 1990, pp. 38, 45; Memorialul ororii, 1995, p. 49) ori ‹botezul› în latrină, căci exista o directivă a pregătirii liturghiei negre mai ales de Paşte, printr-un ceremonial obscen la care deținuții erau siliți să participe (Memorialul ororii, 1995, p. 437)”.