Nătărăii Europei! Tânără suspectă de COVID-19, trimisă să se plimbe, pe jos, din spital în spital/Un om al străzii, ignorat de personalul medical, urinează în holul Spitalului Sf Spiridon, lângă CT/Pacienți posibil infectați sunt plimbați printre pacienți cu alte afecțiuni

Situația dramatică a îmbolnăvirilor cu noul coronavirus în rândul cadrelor medicale ne plasează, din acest punct de vedere, pe locul întâi în rândul țărilor din Sud-Estul Europei. Sunt aproape 500 de cadre medicale diagnosticate cu COVID-19, dintre care 378 numai la Spitalul Județean din Suceava, unde, dincolo de un management defectuos și o serie de dispoziții aiuristice din partea conducerii care au sporit numărul îmbolnăvirilor, o parte din personalul sanitar ar fi refuzat să poate echipamentul de protecție, după cum preciza, vineri, noul coordonator al activității unității sanitare, generalul-maior în rezervă Ionel Oprea.

După cazul dramatic al Spitalului Județean Suceava, care a deteminat, de altfel, introducerea întregului oraș în carantină, relatările unor pacienți diagnosticați sau suspecți de COVID-19 vin care dezvăluie indolența, superficialitatea și lipsa unor măsuri de protecție speciale din partea cadrelor medicale sunt cu atât mai șocante.

Povestea pe care o redăm mai jos s-a petrecut la Iași și aparține unei domnișoare suspecte de îmbolnăvire cu noul coronavirus. Nu doar că a fost trimisă de la un spital la altul, pe jos, prin oraș, dar în niciuna din unitățile sanitare nu a remarcat să se respecte regula despre care am tot auzit vorbindu-se zilele astea, pentru protejarea personalului medical și a pacienților vulnerabili: ca fiecare pacient să fie tratat ca potențial infectat cu SARS-Cov-2.

Anca Gabriela: „De ieri prințesa are si coroniță!

Mi s-a recomandat sa imi spun povestea, pt ca merita sa fie știută.
De câteva zile nu ma simteam bine, asa ca imi sun medicul de familie si ii prezint situația mea. Imi recomanda sa iau câteva pastile si sa o sun a doua zi pt a-i spune cum ma simt. A doua zi ma simt mai rau ca oricând, ii dau telefon doctoritei care imi spune sa ma duc la urgente la spitalul de boli infecțioase. Ajung acolo cu o oarecare teama pt ca eram conștientă că e locul unde sunt internati bolnavii de covid-19 si nu se stie daca mai ies de acolo la fel cum intru.

Intâlnesc o asistentă care imi zice ca acest spital nu e tocmai cel potrivit pt simptomele mele, asa ca imi da un bilet de trimitere la Sfântul Spiridon (ehh, de aici incepe distracția).

Ajunsă la Sfântul Spiridon sunt pusă sa semnez o declarație precum ca nu am intrat in contact cu persoane infectate cu covid-19 sau persoane venite din zonele foarte afectate de acest virus si totodata mi se ia si temperatura, fix 36°C. După aceea sunt data uitării timp de 2 ore, timp în care dupa mine au venit alti pacienți, vârstnici cu toții, printre care 2 domni care merita prezentați.

Primul domn era din Piatra Neamț și mărturisea că are toate simptomele specifice covidului, inclusiv tuse seaca si febra. Cu toate acestea, domnul nu prezenta absolut niciun risc, el fiind lăsat în mijlocul triajului, in care se mai aflau, cred ca, alte 10 persoane.

Al doilea domn, din punctul meu de vedere, era un om al străzii. Si el, la fel ca si mine a fost dat uitării. A fost lăsat pe holul spitalului într-un pat mobil, în fața ușii de la camera unde se fac CT-uri. În tot acest timp, săracul om s-a plâns tuturor asistenților care treceau pe lângă patul lui ca are nevoie la toaletă, iar drept răspuns primea un "asteapta". Văzând că nu il ajuta nimeni si nemaiputând să își stăpânească nevoile, omul s-a ridicat de pe pat, s-a sprijinit de usa camerei unde se fac CT-uri, în fața ușii aflandu-se un asistent, care i-a zis domnului foarte aspru si cu indiferenta: "Stai domnule, linistit". În următorul minut domnul si-a facut nevoile in mijlocul holului, urina acestuia intrând si in camera pentru CT-uri si enervand-o la culme pe doamna doctor, care tocmai dorea să închidă ușa pentru a examina o pacientă. Off, pacienții ăștia, ii lasi in pace sa nu se simtă deranjați, iar ei ce fac? Le fac probleme doctorilor.

După aceea, domnul Ioan( am uitat sa va zic ca-i stiu numele) este iar lăsat în mijlocul holului, unde il voi revedea seara la ora 21, exact in acelasi loc si facandu-ma sa imi pun intrebarea: "acest om chiar a stat o zi întreagă în mijlocul holului spitalului in curent, fără a primi putina atentie din partea asistenților, care au fost ocupați cu sa faca glume sau sa se enerveze pe alti pacienți cand le cereau ajutorul, ajutor pe care ei sunt obligați să îl asigure?" Închid ochii si incerc sa imi zic ca nu-i adevărat, dar nu pot face asta atâta timp cât toate asta s-au întâmplat în fața mea.

Între timp, eu sunt consultată, după 2 ore de așteptare. Îmi prezint simptomele, iar medicul imi arunca bomba:"Esti suspecta de covid-19". Nu m-am panicat chiar deloc pt ca eram foarte sigura ca nu il am. După câteva contraziceri cu domnul doctor, al cărui nume nu il stiu si nici nu imi obosesc mintea sa il rețină, am ajuns la concluzia, de fapt el a ajuns la concluzia ca mint cand mărturisesc că nu am intrat in contact cu nicio persoană bolnavă de coravirus sau cu o persoană venită din străinătate. Asa dar, am devenit suspecta de covid-19.

Mi se fac câteva analize de sânge și o radiografie la cutia toracică, așteptând in tot acest timp afara pe hol, eu suspecta de covid-19 am fost lăsată să respir acelasi aer cu alți pacienți. Cat a durat așteptarea mea apare o informație, "un pacient mărturisește că a intrat în contact cu o persoană bolnavă de coronavirus". Este adus pacientul suspect într-un scaun cu rotile ca orice alt bolnav, fiind plimbat prin fata celorlalți pacienți, acesta fiind neprotejat de absolut nimic, avea o mască pusă pe o singură ureche și evident ca nu ii acoperea gura, iar astfel ceilalti puteam sa ne riscam sa luam un musafir nepoftit in organism foarte usor, dar, hei, este si o parte bună, macar medicii erau echipați corespunzător.

Sunt trimisă mai apoi in stationar fără nicio explicație din partea doctorului, care a avut grija sa ma faca mincinoasă pt a doua oara si sa plece imediat, fără a-mi oferi ocazia sa il intreb "de ce raman aici", "Ma internati" etc. Suspecta de covid-19, adică eu, se poate bucura macar de compania a 4 doamne in vârstă, chiar perfect, suspect de covid-19 il lăsați în salon cu alte 4 persoane predispuse la a lua virusul. Am fost martoră, cât am stat în stationar, la indiferența asistenților, care m-au făcut să îmi fie rusine si frica sa le cer un pahar cu apa pentru ca, stiam ca ii voi enerva, ca ii deranjez si voi fi agresata verbal si refuzată, si nu exagerez cu nimic cand spun agresata verbal.

Seara la ora 21, după ce am îndurat frigul din salonul si incertitudinea ca nu stiu absolut nimic despre sănătatea mea, care ma priveste in primul rand pe mine, sunt chemată de o asistentă. Între timp o doamnă are nevoie de ceva si o striga pe doamna asistentă la care acesta abordează un ton foarte înalt si ii zice:"Lasa-ma, doamna in pace!" Imi iau repede rucsacul si o urmez pe asistentă, imi primesc rezultatele, pe care scrie TEST + COVID-19 cu pixul si primesc urmatoarea explicație:" ai avut acele simptome pt ca ai ...(diagnostic pe care nu vreau sa il spun aici), dar rezultatele pentru covid-19 sunt la limitată, noi nu suntem tocmai in stare sa dam un verdict concret, asa ca in seara asta iti dam un bilet de trimitere si te vei duce direct la spitalul de boli infecțioase pentru a ti se face un test sigur." Întreb "in seara aceasta?" Si mi se raspunde" da, în seara asta, urci frumos singura ca nu e departe"," Bine, dar nu ar trebui sa fiu însoțită sau transportată de o ambulanță?", "Nu, te duci pe jos".

Am plecat singura pe jos, buimacă si întrebându-mă dacă eu am inteles bine ce am de facut. Nu era mult de mers într-adevăr, dar cum puteti lasa un suspect de covid-19 singur pe strada? Ajung la spitalul de boli infecțioase, vorbesc inițial cu gardianul, care anunță medicul de gardă si imi spune sa astept putin. Cat am asteptat, am schimbat câteva vorbe cu gardianul, care mi s-a parut om de o calitate mult mai mare, decât medicii si asistenții întâlniți la Sf. Spiridon, cărora facultatea le oferă un statut social, dar nu si caracter, si mi-a zis ca: "Domnisoara, esti bine, daca nu erai, nu mai reușeai să stai in picioare, ba chiar sa mergi singura".

Apare medicul, ii zic de ce am venit, imi ia temperatura, 36,4°C, se uita peste analize, rade puțin, imi explica, cum sta situația si ca ma pot duce linistită acasă pentru că nu am ceea ce mi-au scris cei de la Sfântul Spiridon pe foaie. Cei de la Sfântul Spiridon mi au facut analize doar la sânge, așadar ei nu pot da verdictul daca sunt bolnavă sau nu de covid-19, testul pt acest virus este complet diferit, iar rezultatul nu se scrie astfel pe foaie.
Ajung acasă fericita pt ca toate s-au sfârșit si incep sa imi fac putina ordine in minte.

După toată acestea, vreau sa va mai spun atât, de ce unii alegeți sa faceti scoli postliceale pt a deveni asistenți, cand pe voi nu va recomanda nici abilitățile intelectuale, nici caracterul si nici fata, sincer? *(Am uitat sa zic🤦‍♀️ de un tânăr asistent care se lauda că-si baga p**a in gura mare, inteleg ca înjuri, dar de ce tipi???)* Nu mai faceti astfel de școli și facultăți de medicină, doar de dragul de a zice ca ati facut si voi o scoala in viata si pe care o terminati cu 5 luat in restante, daca nu e meseria potrivita pentru voi. Tot personalul din spitalul Sfântul Spiridon mi s-a parut plictisit si nemulțumit de ceea ce face. M-am asteptat sa vad panica, frica, grija exagerată fata de pacienți, dar tot ce am vazut a fost virusul de care suferă aceasta tara cu adevărat, o combinație între prostie si indiferență.
Va trece aceasta pandemie, mai devreme sau mai tarziu, dar degeaba am avut parte de ea, daca nu ne-a ajutat să schimbăm ceva în bine la noi!”