E plin internetul astăzi de oameni care vând săpun și drojdie la suprapreț. Alții comercializează la negru măști făcute acasă, în condiții improprii, profitând de neștiința potențialilor cumpărători, pentru că e firesc să nu știe toată lumea sensul protecției epidemiologice reale. Și mai sunt unii care inventează leacuri pentru SARS COVID 2, determinându-i pe mulți să ia în calcul oportunitatea unică de a se salva singuri de o perioadă în care solidaritatea ar fi trebuit să fie salvarea. Fiecare supraviețuiește cum poate, până la urmă, iar prostia celorlalți a fost întotdeauna o sursă nesecată de câștig. Pe la casele multor români, de regulă, vârstnici, au început să treacă hoții, costumați în medici, polițiști sau militari, iar foamea începe să-și facă simțite primele efecte, micile jafuri devenind chestiuni comune. În tot acest timp, presa are un acces tot mai scăzut la informația de interes public, iar în vreme ce trusturile mari de presă încasează publicitate grea de la guvern, publicațiile mici și oneste pierd publicitate, pentru că firmele își restrâng activitatea pe timpul stării de urgență. Și astfel Ministerul Adevărului își pregătește difuzoarele, pentru a se face auzit peste tot.
Sunt doar câteva dintre problemele pe care societatea românească le are în prezent, dar despre care nu se prea vorbește, de vreme ce vedeta momentului e acest virus încă necunoscut, care ne acaparează zilele în izolare, dar și coșmarurile nocturne. Viața continuă, însă, și pe timp de pandemie, iar toată infecția care se stabilizase în cutele profunde ale societății începe acum să iasă la lumină. În toate felurile posibile. Putregaiul pare a veni și din interiorul nostru, și din substratul sistemului de a cărui organizare depindem.
Sistemul medical scoate colții și renunță la luptă înainte ca ea să fi început. Medicii demonstrează că nu sunt în stare să-i trateze atât pe cei afectați de noua boală, cât și pe cei care suferă de alte afecțiuni. Căci durerile de spate, de dinți, atacurile vasculare, cancerele și infarcturile n-au luat pauză în vremea coronavirusului. Lumea întreagă se luptă acum cu propriile frici, dar nu face niciun efort real pentru a-și regăsi lumina și liniștea.
În panică, deciziile se iau întotdeauna greșit. Iar panica se propagă cu o forță care acum câteva săptămâni ar fi părut de neimaginat. În isteria colectivă, viața merge totuși mai departe, iar unii încep să strângă beneficiile. Căci ce alt moment mai bun pentru profit ar putea să apară, dacă nu o boală contagioasă? Astfel, achizițiile publice se fac în continuare fără griji, iar instituțiile conduse politic pregătesc concertele pre-electorale, ca și cum pandemia nici n-ar exista.
Ne place sau nu ne place să recunoaștem, am intrat din nou în Zodia Ticăloșilor. E o zodie ca toate celelalte, doar că pe noi ne reprezintă mai bine, căci românul e inventiv în ticăloșie. De altfel, nici în timpuri de restriște, nu înțelege lecția durerii, care ar trebui întotdeauna să fie mângâierea. Căci nicio încercare grea nu vine la pachet cu altă lecție decât solidaritatea. Din păcate, noi n-avem timp să ne oprim și să învățăm ceva. În ciuda izolării și chiar a distanțării sociale. Ne preocupă mai mult să găsim țapii ispășitori prin pânza de teorii ale conspirației sau să identificăm oportunitatea de câștig în mijlocul tragediei. Omul ar trebui să fie măsura tuturor lucrurilor. Au spus-o marii filosofi, dar noi n-am stat niciodată să dezbatem idei filosofice. Ne-a preocupat mai mult politica și fotbalul. Așa că e foarte probabil ca și furtuna asta să treacă, fără ca noi să învățăm ceva din ea. Din păcate, istoria aceea pe care n-o cunoaștem demonstrează, fără greș, că lecțiile neînvățate condamnă la repetare. Și dacă de fiecare dată când vom experimenta un moment colectiv dificil o să avem ghinionul de a trece prin Zodia Ticăloșilor, probabil vom rămâne întotdeauna la stadiul acesta, în care cumpărăm drojdie la preț normal pentru a o vinde celor flămânzi la preț triplu. Jucând, nu-i așa, rolul de viruși pentru ceilalți...