Ioan Stanomir: "Starea de urgență NU înseamnă ocuparea militară a României și NU înseamnă blocarea vieții cetățenilor!"

Expertul în drept constituțional Ioan Stanomir, profesor al Facultății de Științe Politice din cadrul Universității București, a explicat pentru Digi24 ce înseamnă măsura stării de urgență anunțată sâmbătă de președintele Klaus Iohannis pentru a fi combătută criza declanșată de epidemia de COVID-19: "Va fi probabil vorba de rechiziționare, de proceduri simplificate de achiziționare a medicamentelor și echipamentelor, de posibilitatea monitorizării situației celor care sunt în stare de carantină sau autoizolare, de cooperarea dintre autoritățile statului și operatorii economici privați pentru a asigura de exemplu distribuirea de hrană și îmbunătățirea sistemelor de transmitere a hranei la domiciliu prin diferite aplicații". 

Totodată, Stanomir a atras atenția că starea de urgență nu presupune militarizarea României. Militarizarea României corespunde decretării stării de asediu. 

Redăm explicația politologului:  

"Starea de urgență care urmează să fie proclamată astăzi nu înseamnă militarizarea României, nu înseamnă ocuparea militară a României și nu înseamnă blocarea vieții cetățenilor noștri. Înseamnă pur și simplu o măsură de raționalizare a răspunsului statului la aeastă provocare cu caracter epidemiologic. De asemenea, trebuie să înțelegem un lucru elementar. Starea de urgență nu înseamnă stare de asediu. Doar în cazul stărilor de asediu asistăm la o militarizare în sens extins a societății pentru că administratorul stării de asediu este Ministerul Apărării Naționale.

Dacă citim cu atenție actul normativ din 1999, modificat semnificativ în următorii ani, este vorba în cazul stării de urgență de un răspuns adecvat și proporțional cu amenințările la care trebuie să facem față. Va fi probabil vorba de rechiziționare, de proceduri simplificate de achiziționare a medicamentelor și echipamentelor, de posibilitatea monitorizării situației celor care sunt în stare de carantină sau autoizolare, de cooperarea dintre autoritățile statului și operatorii economici privați pentru a asigura de exemplu distribuirea de hrană și îmbunătățirea sistemelor de transmitere a hranei la domiciliu prin diferite aplicații".