"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Se împlinesc 30 de ani de la înființarea Fundației Culturale Memoria și a Revistei Memoria. Revista gândirii arestate.
În decembrie 1990, la puțin timp după înființarea Fundației Memoria, eram acasă la Banu Rădulescu. După o discuție în care am pus imediat la cale un eveniment public dedicat Regelui Mihai, am ieșit împreună din casă, Banu Rădulescu încălcând recomandările medicilor. Se recupera din mers după o bătaie soră cu moartea primită pe înserat, cu câteva zile înainte, din partea celor cărora apariția unui organism care propunea înaintea oricăror reforme, încurajarea memoriei ca formă de justiție, le suise sângele la cap.
Dintr-una din mașinile parcate în micul scuar din fața casei a coborât un bărbat care din doi pași era în fața noastră. ”N-o să reușiți domnu Banu!” Glasul calm, plin de compasiune, prietenesc chiar, m-a făcut să cred că era un cunoscut al domnului Banu. Nu era. ”E o luptă pierdută din start, a continuat. De ce să riscați degeaba?! Știți cu cine vă puneți?” ”Vă înșelați, i-a răspuns Banu Rădulescu. Este o luptă câștigată din start. Știu cu cine mă pun. Mă pun în slujba luminii. Cuvântul este lumină și nimeni nu-i poate pune căluș luminii.” Peste câtva timp avea să-i dea replica unui securist devenit om politic: “Memoria n-o să dispară. Asta e Gazeta matematică a crimelor voastre!”
Șapte ani redacția Revistei Memoria mi-a fost o a doua casă, iar Banu Rădulescu unul din mentorii pe care mi i-a scos în cale Bunul Dumnezeu. Tot în acest timp am făcut 12 spectacole și evenimente publice sub egida revistei ”gândirii arestate”.
În martie 1997 am inițiat emisiunea ”O altă putere”. A rezistat doar trei luni. Titlul nu convenea nimănui, iar eu nu acceptam să-l schimb. Prima ediție i-am dedicat-o lui Banu Rădulescu. Peste un an și jumătate își întâlnea în Ceruri colegii de generație, mărturisitori ai închisorilor comuniste. Mulțumesc vechiului meu prieten Ticu Alexe, pentru recuperarea acestei emisiuni.
