"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Lia Savonea, pe atunci președintă a CSM, a sesizat anul trecut CCR privind un conflict juridic de natură constituțională între Consiliul Superior al Magistraturii și ministrul Justiției, la acea vreme funcție ocupată de Ana Birchall.
Judecatorii CCR au decis, pe 22 ianuarie 2020, că nu a existat un conflict juridic de natură constitutională. Lia Savonea voia să se răzbune pe Ana Birchall pentru demersurile pe care cea ultim menționată le-a făcut pentru a bloca instaurarea Adinei Florea în fruntea toxicei Secții Speciale de Investigare a Magistraților.
Astăzi, CCR a publicat motivarea deciziei (care poate fi citită AICI) în privința căreia Ana Birchall a tras o serie de concluzii tranșante:
"1. Decizia Curții statuează cât se poate de clar și fără echivoc un abuz de drept al fostului președinte al CSM, doamna Lia Savonea, care a înțeles să folosească "opțiunea nucleară" aflată in atribuțiile președintelui CSM pentru a regla o antipatie personală.
2. Motivarea deciziei CCR demonstrează încă odată că, în realitate, așa-zisul conflict a fost doar în imaginația d-nei Savonea, fiind generat în principal de disperarea acesteia pentru că nu a reușit să-și facă jocurile în CSM - jocuri demne mai degrabă de un politician decât de un magistrat.
3. Din motivarea CCR se constată cât se poate de clar că, în mod corect și onest, am semnalat vulnerabilitățile legislative și funcționale ale SIIJ, chiar dacă aceasta poziție era contrară celei exprimate de premierul în funcție la acel moment sau de anumiti membri ai Parlamentului".
Cu toate acestea, subliniem că președintele CCR, Valer Dorneanu, cât și judecătorii Curții "Giani" Stan, Cristian Deliorga și Marian Enache au făcut front comun cu Lia Savonea, votând împotriva Anei Birchall. Astfel, cei 4 judecători au opinat că un ministru nu are voie să critice o lege în vigoare, ci să o apere, ceea ce este totalmente aberant, situație reflectată de Ana Birchall: "Nu pot totuși să nu mă întreb: dacă nu aș fi criticat SIIJ și aș fi lăudat SIIJ, de exemplu, să înțeleg că nu ar mai fi fost un așa zis conflict?? Sau dacă o lege este considerată greșită și toxică de o parte însemnată (ba chiar majoritară, aș spune) a societății, eu în calitate de ministru al Justiției ar fi trebuit să "apăr" așa o lege pentru că "un ministru nu are competența de a o contesta"?? (...) Așa ceva.... cu cât recitesc "opinia separată" a lui Dorneanu, Stan, Deliorga și Enache, cu atât mă minunez!
Judecați și voi și vă minunați cât de înfierată sunt pentru că mi-am permis să critic, argumentat și constituțional de altfel, Secția Specială a lui Florea!
P.S.1 Adică dacă de-alde Iordache reușeau, de exemplu, să adopte în Parlament o lege prin care dezincriminau o infracțiune, eu ca ministru al Justiției "trebuia să o apăr" pentru că, nu-i așa, "este de datoria mea să o apăr pentru că nu am voie să o contest", conform acestei opinii separate! 😂
P.S.2 Mai mult, cei patru mă acuză că, "prin declarațiile sale privind Secția Specială, Ana Birchall a perturbat judecătorii, aceștia devenind confuzi când vine vorba de funcționarea Secției speciale".
Cum oare voi fi perturbat eu activitatea judecătorilor (sigur că o așa argumentație îi insultă în primul rând pe judecători, dar ce mai contează asta pentru acești 4 domni) și cum i-am adus oare în starea de a fi "confuzi", numai acești 4 judecători de la CCR pot ști! 😂 Ar fi comic, dacă nu ar fi tragic! Să scrii așa opinie separată e lucru mare, zău așa!
P.S.3 Rămân la parerea mea că avem nevoie, urgent, urgent de o revizuire a Constituției!".
Declarația de astăzi a Anei Birchall: "CCR a publicat motivarea deciziei pe o premieră absolută în jurisprudența Curții, respectiv în presupusul conflict juridic de natură constituțională între o instituție (CSM) și o persoană (ministrul justiției).
Decizia Curții statuează cât se poate de clar și fără echivoc un abuz de drept al fostului președinte al CSM, doamna Lia Savonea, care a înțeles să folosească "opțiunea nucleară" aflată in atribuțiile președintelui CSM pentru a regla o antipatie personală. Dincolo de abuzul de drept, de necunoașterea, ignorarea Constituției și a jurisprudenței CCR enunțate în motivarea deciziei, din motivarea CCR se constată cât se poate de clar că, în mod corect și onest, am semnalat vulnerabilitățile legislative și funcționale ale SIIJ, chiar dacă aceasta poziție era contrară celei exprimate de premierul în funcție la acel moment sau de anumiti membri ai Parlamentului. Este evident ca am acționat în cadrul legal și constituțional.
În realitate, așa-zisul conflict inventat de doamna Savonea a fost cauzat de faptul că nu i-am tolerat derapajele. Pentru că m-am opus propunerilor și deciziilor pe care le-am considerat și le consider toxice pentru sistemul judiciar și bunul mers al Justiției, doamna Savonea a ridicat frustrările personale la rang de conflict imaginar, hărțuind practic ministrul Justiției.
Cu toate aceste șicane, am reușit să îi împiedic jocul mârșav!
Este de notoritetate publică că, după șicane repetate la adresa mea, pe 8 octombrie, după a șaptea încercare eșuată de a o impune pe Adina Florea în fruntea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, Lia Savonea a denunţat „criza fără precedent" din cadrul CSM generată de lipsa cvorumului de la şedinţele de plen, anunţând că va sesiza CCR în privinţa unui conflict juridic de natură constituţională generat de acţiunile mele în calitate de ministru al Justiţiei.
Motivarea deciziei CCR demonstrează încă odată că, în realitate, așa-zisul conflict a fost doar în imaginația d-nei Savonea, fiind generat în principal de disperarea acesteia pentru că nu a reușit să-și facă jocurile în CSM - jocuri demne mai degrabă de un politician decât de un magistrat.
În lumina deciziei CCR, Lia Savonea ar trebui să demisioneze din CSM în regim de urgență. Sper că va avea totuși decența să demisioneze. De revocare, sigur, a scăpat pentru că, nu-i așa, în mod strategic și pe o perioadă destul de îndelungată (cam cât să-i fie avantajos doamnei Savonea) nu s-a mai ținut ședința de plen CSM, astfel încât să nu poată fi pusă pe ordinea de zi cererea de revocare formulată împotriva doamnei Savonea!
În ceea ce privește opinia separată, prefer să nu comentez prea mult. Nu pot totuși să nu mă întreb: dacă nu aș fi criticat SIIJ și aș fi lăudat SIIJ, de exemplu, să înțeleg că nu ar mai fi fost un așa zis conflict?? Sau dacă o lege este considerată greșită și toxică de o parte însemnată (ba chiar majoritară, aș spune) a societății, eu în calitate de ministru al Justiției ar fi trebuit să "apăr" așa o lege pentru că "un ministru nu are competența de a o contesta"?? Parcă așa formulări concurează cu declarațiile doamnei Dăncilă, cum că "o excludem pentru că Ana Birchall nu a respectat decizia să nu mai vorbească de justiție" ca și cum eu, în calitate de ministru al Justiției, ar fi trebuit să vorbesc, conform logicii doamnei Dăncilă, despre vreme, cartofi, mere, pere și eventual broșe, nu?
Sigur, în această opinie separată mai este o curiozitate, ca să nu spun un mare neadevăr, și anume cum că eu aș fi chemat "la ordine" Parlamentul, doar pentru că mi-am exprimat punctul de vedere, argumentat și întemeiat, de ce consider că, în forma actuală de reglementare, SIIJ este nefuncțională și toxică pentru bunul mers al Justiției! Totuși, libertatea de exprimare a unui ministru și a oricărui cetățean este o cărămidă de bază a democrației, nu-i așa?
Această opinie separată pare mai degrabă întemeiată pe ignorarea premiselor lămurite în chiar textul deciziei. Și este perfect inutilă, câtă vreme autorii opiniei separate construiesc un raționament paralel, care nu are legatură nici cu conduita ministrului în cauza de față și nici cu relevanța constituțională. Mai mult, opinia separată ignoră ceea ce decizia lamurește fără echivoc și extrem de bine argumentat! Nu e clar care a fost scopul ei. Nu e clar fiindcă, desigur, nu e vorba nici despre vreme, nici despre cartofi, mere și nici pere. Cât despre broșe… vă urez o primăvară frumoasă!".
