Deși îl acuză de ”ceaușism” pe Moise Guran, CTP rămâne tributar unor teze istoriografice propagate de ceaușism. Clarificările unui istoric

Istoricul și jurnalistul George Damian avertizează, pe blog, că jurnalistul Cristian Tudor Popescu îl acuză pe USR-istul Moise Guran de ”ceaușism”, deși el însuși rămâne tributar unor teze istoriografice propagate de ceaușism.

Podul.ro vă prezintă clarificările lui George Damian:

”S-a ajuns la cuvinte grele între Moise Guran și Cristian Tudor Popescu pe o discuție care în esență este o dezbatere istorică. Să recapitulăm.

Cu mai mulți ani în urmă Moise Guran a scris un articol în care condamna intervenția Rusiei în Ucraina și exemplifica tehnicile de inervenție/ destabilizare ale rușilor practicate de-a lungul timpului în spațiul românesc. Respectiv: provocarea de la Iași din 1866 prin care s-a încercat ruperea unirii realizate de Alexandru Ioan Cuza, răscoala de la 1907 la care au participat agenți țariști și revoluția din decembrie 1989, cu ai săi celebri ”turiști sovietici”. Moise Guran zice în esență că un stat are dreptul să se apere în fața unei intervenții de tip ”război hibrid”.

Cristian Tudor Popescu a reacționat aici și de principiu zice că nimic din ceea ce a scris Moise Guran nu are vre-o fundamentare istorică și îl acuză de ”ceaușism congenital”, înțelegând eronat că articolul condamnat ar justifica faptul că armata a tras în români în decembrie 1989. Dezbaterea istorică la care ne referim acum are ca scop demolarea lui Moise Guran proaspăt intrat în politică, dar asta este o altă discuție, ne rezumăm la problemele de istorie.

Sursa conflictului

Deci: raționamentul istoric expus mai sus despre intervențiile atipice ale rușilor în statele marcate pentru o intervenție militară nu îi aparține lui Moise Guran, el doar a rezumat în câteva fraze volumele lui Alex Mihai Stoenescu ”Istoria loviturilor de stat din România”. Stoenescu demonstrează pe zeci de pagini că revolta de la Iași din 1866 și răscoala de la 1907 au avut o puternică componentă provocatoare rusească, cu surse de arhivă, memorialistice etc., tot arsenalul unui istoric. Și eu înclin să fiu de acord cu Stoenescu, ar mai fi nevoie de unele corecții, de o suplimentare a aparatului documentar, dar în esență teza amestecului atipic rusesc înaintea unei intervenții militare este dovedită documentar. Aici am povestit pe larg istoria infiltrării unui colonel rus sub acoperire de călugăr în Țara Românească în 1769, o super poveste a unei acțiuni în adâncimea teritoriului inamic pentru pregătirea unei invazii militare.

Și avem și un paradox: Cristian Tudor Popescu îl acuză pe Moise Guran de ”ceaușism” în vreme ce el însuși rămâne tributar unor teze istoriografice ceaușiste. Răscoala de la 1907 a rămas în conștiința publică în forma prezentată de istoriografia comunistă, cu satele rase de tunurile armatei și 11.000 de țărani împușcați. Nimeni nu s-a încumetat în ultimii 30 de ani să pună mâna pe documente și să rescrie povestea evenimentelor din 1907 (tezele istoriografiei comuniste sunt reluate periodic de tot felul de neo-stângiști). În realitate răscoala de la 1907 a avut o puternică componentă antisemită în primă fază, antisemitism extrem de asemănător cu cel practicat peste Prut la Chișinău, antisemitismul Sutelor Negre țariste, inspirat și susținut de serviciul de poliție politică rus Ohrana. (Aici am scris pe larg despre cum se desfășura un pogrom la Chișinăul țarist.)

Importul de antisemitism rusesc

Nu mai intru în detaliile pogromurilor de la Chișinău din 1903 și 1905 – extrem de apropiate în timp de răscoala începută în nordul Moldovei în 1907. Serviciile de informații românești au urmărit atunci mai mulți agenți instigatori veniți de peste Prut, porecliți de țărani ”studenții” care propagau idei anti-semite. Aceleași servicii de informații au sesizat concentrarea de trupe ruse și austro-ungare la graniță, la care s-au adăugat informații din medii diplomatice cu privire la intenția unei invazii comune a rușilor și austro-ungarilor pe fondul tulburărilor interne, evident pentru menținerea ”ordinii”.

Exploatarea țărănimii și sistemul cvasi-feudal al agriculturii românești de la începutul secolului XX nu le contestă nimeni, ele sunt probleme interne certe ale epocii și constituie adevăratele cauze ale revoltei, explicația răspândirii rapide a violențelor în toată țara. Însă la fel de necontestat este și prezența agenților provocatori țariști, caracterul antisemit și structura de pogrom de inspirație chișinăueană a primelor revolte, concentrarea trupelor imperiale la granițele României. Nu este cea mai glorioasă pagină de istorie a românilor, dar dacă tot facem demitizare, hai s-o facem gospodărește.

Cristian Tudor Popescu îl imită pe ziaristul N.D. Cocea, unul dintre aprigii ziariști de stânga care au susținut dezinformările cu privire la răscoala din 1907, astfel că îi înțeleg năduful când sunt atacate tezele cu privire la acele evenimente”.